Evoluția formei la macara

Primele macarale au fost inventate înca din antichitate de vechi greci, ridicarea greutaților se facea cu ajutorul oamenilor sau a animalelor de povară, dupa care in evul mediu macaralele au inceput sa fie folosite în porturi pentru descarcarea corăbiilor.

Pentru multe secole forța folosită la ridicare a fost furnizată de oameni sau animale, prima macara ce folosea puterea mecanică a apărut in secolul XVIII folosind un motor cu abur. În zilele noastre se folosesc motoare cu ardere internă, motoare electrice și sisteme hidraulice pentru a crește puterea de ridicare, astăzi ele există intr-o gamă variată de forme, dimensiunile lor variind de la cele mai mici folosite in inteiorul atelierelor de lucru, la macaralele turn folosite la construcția zgarie norilor, macarale plutitoare folosite la constructia platformelor de petrol, automacarale sau poduri rulante.

Prima macara cunoscuta datează de la sfârșitul secolului VI îHr prin anul 515, aceasta era confecționată din lemn și folosea forța umana pentru ridicare .

Fig.1 Modelul proiectat în anul 515 îHr

Deoarece nevoia de a ridica greutății tot mai mari creștea s-a modificat vechea macara in așa fel incât să poată fi folosiți mai mulți oameni având de ambele părți posibilitatea de ridicare cu acestă instalație se puteu ridica greutăți de până la 450 kg.

Fig.2 Modelul reproiectat în anul 500 îHr

Primele macarale mai evaluate au apărut în cadrul Imperiului Roman, când activitatea de construcții a clădirilor a crescut. Romanii au adoptat vechea macara grecească și au dezvoltat-o mai departe. Primi ingineri care au ajutat la dezvoltarea macaralelor au fost Vitruvius ( De Architectura 10.2, 1-10) si Heron din Alexandria ( Mechanica 3.2-5). Cea mai simplă macara romană, de Trispastos, a fost construită dintr-un brat lung, o funie, și un bloc care conținea trei bucati de piatra de aproximativ 50 kg. Având, așadar, un avantaj mecanic de 3:1, s-a calculat că un singur om cu ajutorul unor scripeții ar putea ridica 150, presupunând că 50 kg reprezintă maximul de efort pe care un om îl poate exercita pe o perioadă mai mare de timp. Cu toate acestea greutatea pe care o puteau ridica aceste macarale nu era de ajuns și astfel a crescut numarul corzilor și al pilonilor ajungând să se ridice greutătii foarte mari de pana la 60 de tone, de exemplu la la templul lui Jupiter de la Baalbek, s-au ridicat blocuri cu greutate de până la 60 de tone fiecare, până la o înalțime de 19 m. În Roma, blocurile de piatră de la Coloana lui Traian cântăresc 53.3 tone, și au fost ridicate până la o înălțime de cca. 34 m.