Portofoliul Studentului - Teoria și Metodologia Instruirii

1) REFERATUL TEMATIC AL PREZENTĂRII DE SEMINAR

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE. OPERAŢIONALIZARE

2) ESEU REFLECTIV CU TITLUL

PRINCIPIILE DIDACTICE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PROFESORULUI DE SPRIJIN

3) AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII METODEI PROBLEMATIZĂRII

REFERATUL TEMATIC AL PREZENTĂRII DE SEMINAR

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE. OPERAŢIONALIZARE

Operaţionalizarea = acţiune de transpunere a obiectivelor în expresie concretă, observabilă (de la obiective formulate în termeni generali la indicatori care să facă po sibilă identificarea şi măsurarea rezultatelor învăţării specificate în obiective; pentru profesor, operaţionalizarea înseamnă enunţarea lor prin comportamente observabile şi mǎsurabile, precizându-se ce va face elevul, ce competenţǎ va deţine şi ce performan- ţe va realiza dupǎ anumite secvenţe ale predǎrii - învǎţării).

D’Hainaut: a defini obiectivele educaţionale = a preciza exact activităţile prin care cel ce învaţă va progresa în educaţia sa; a prezenta componentele scopurilor educaţio-nale în termeni de activităţi intelectuale, afective şi psiho-motorii ale elevului; a preci-za situaţiile în care se vor exersa sau manifesta aceste activităţi.

Obiectiv operaţional = obiectivul educaţional este transpus la nivelul concret al actului educaţional şi al activităţii de învăţare, ca performanţe şi comportamente ob-servabile (Voiculescu, 1995), transpunerea fiind realizată după anumite reguli, pres-cripţii, condiţii, sintetizate în modele ale operaţionalizării ( ex: R.F. Mager, G. de Landsheere, R.M. Gagne, L. D’Hainaut).

Landsheere (1979), reunind mai multe asemenea modele, a definit cinci para-metri presupuşi de operaţionalizarea completă:

1. Cine va produce comportamentul scontat.

2. Ce comportament observabil va semnala atingerea obiectivului.

3. Care va fi produsul acestui comportament (performanţa).

4. In ce conditii trebuie să se producă comportamentul.

5. Pe ce criterii ne bazăm în evaluarea reuşitei.

Pentru psihologie, exemple:

A.

1. La sfârşitul lecţiei, elevii vor putea

2. să identifice

3. diferite trăiri afective

4. pe baza analizei unor texte literare;

5. obiectivul fiind atins dacă vor identifica 7 din 10 trăiri.

B.

1. La sfârşitul lecţiei, toţi elevii vor fi capabili

2. să determine

3. fazele procesului rezolutiv

4. prin rezolvarea unei probleme date

5. obiectivul fiind atins dacă elevii determină trei din cele patru faze ale procesului rezolutiv.

Este dificilă respectarea modelului, mai ales în ceea ce priveşte evaluarea cantita-tivă a reusitei; pentru obiectivul de stăpânire a materiei se poate stabili criteriul de eva luare a reuşitei mult mai complet şi uşor decât pentru obiectivul de transfer şi obiecti-vul de exprimare, la acestea din urmă, putând fi evidenţiate mai mult aspecte calitati-ve).

Alt model de operaţionalizare (R.F. Mager - american):

În formularea unui obiectiv operaţional sunt importante trei condiţii:

1. descrierea comportamentului final al elevului;

2. precizarea condiţiilor de realizare a comportamentului;

3. stabilirea criteriilor performanţei acceptabile.

Reluând primul exemplu:

1. Elevul să identifice diferite trăiri afective

2. prin analiza unor texte

3. obiectivul fiind atins dacă sunt identificate 7 din 10.

Sălăvăstru D.: condiţii pentru operaţionalizarea obiectivelor:

1. Obiectivul să fie formulat în funcţie de cel care învaţă, în ter- meni de prescripţie: ”elevul va fi capabil să…” (folosind verbe de acţiune: a identifica, a preciza, a enumera, a defini, a compa-ra, a descrie, a clasifica, a desena, a rezolva, a demonstra, a ap-lica, etc., nu intelectualiste: a cunoaşte, a înţelege, a gândi, etc).

2. Obiectivul să fie specific, deci capacitatea vizată să fie exprima tă printr-un verb univoc, precis, perceptibil uniform de către e-levi şi profesor;

3. Rezultatul scontat să fie descris sub forma unui comportament observabil;

4. Obiectivul să precizeze şi condiţiile de realizare a sarcinilor (configurarea unor situaţii de învăţare, indicarea timpului nece-sar, a instrumentelor utilizate, a limitelor şi restricţiilor) şi nive-lul de reuşită minimal (cât de eficient trebuie să fie comporta-mentul elevilor, la ce nivel trebuie să se situeze cunoştinţele, de prinderile, capacităţile lor) sau diferenţiat pe mai multe nivele cu specificarea proporţiilor: minimal, mediu şi maximal (Vlăsceanu L.);

5. Obiectivul să vizeze o singură operaţie, pentru a face posibilă măsurarea şi evaluarea;

6. Obiectivul să corespundă gradului de dezvoltare intelectuală şi să fie realizabil.