Prevenirea și combaterea violenței în școli - modalități și mijloace - abordare interdisciplinară

Capitolul 1. Argumentarea și prezentarea temei

Violenţa este întâlnită aproape oriunde. Dacă deschidem ziarele, putem citi despre războaie în diferite părţi ale lumii, dacă deschidem televizoarele, vedem oameni ridicând vocea sau trăgând unii în alţii.

Violența școlară se află din ce în ce mai mult în atenția societății contemporane, dar și în atenția unor instituții specializate și a unor organizații nonguvernamentale alertate de mărimea acestui fenomen la nivel național, dar și global.

Problema violenţei a căpătat mai multă gravitate pentru societatea civilă odată cu mediatizarea ei tot mai intensă. Conflictele din şcoli sunt tot mai des mediatizate în presă, la televizor, radio sau pe internet. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenție violenței școlare astfel contribuind la conștientizarea și creșterea interesului publi față de violența tinerilor.

Școala este cea care contribuie cel mai mult la formarea personalității elevilor, de aceeea este important a se ca acest fenomen să fie îndeaproape studiat și analizat.

Întrebări la care se încearcă a se răspunde pentru a asigura un climat pozitiv și lipsit de violență în școli sunt:

• Cu ce forme de violență ne întâlnim în școli?

• Care sunt cauzele ce determină violența școlară?

• De ce unii copii adoptă un comportament violent?

• De ce unii profesori instituie relații de putere, exprimate prin violență la adresa elevilor?

Violenţa este acceptată ca o cale de a rezolva conflictele. Acest lucru produce numeroase probleme, deoarece copiii învaţă din mediul în care trăiesc. Cu cât mediul cultivă mai mult violenţa, cu atât copiii se vor obişnui mai mult cu ea, văzută ca o cale practică şi sănătoasă de rezolvare a conflictelor.

Pentru a schimba această mentalitate, copiii ar trebui să înveţe:

a) să recunoască violenţa

b) să facă faţă conflictelor folosind alte mijloace decât cele violente.

Violența școlară reprezintă un subiect de interes național, dar și global, iar mai jos am să prezint câteva concluzii ale unor studii și cercetări în acest sens:

• Din statisticile realizate în SUA reiese că ”14% dintre profesori au raportat că au fost amenințați cu arma de către elevi în anul 1997” (Youth Risk Behavoir Survey, 1997), iar între anii 1992-1996, 4 profesori la o mie de locuitori au fost victime ale actelor de violență. ”Între anii 1996-1997, 10% din totalul școlilor publice au raportat cel puțin o crimă violentă în incinta lor” (Indicators of School Crime and Safety, Bureau of Justice Statistics and the National Center for Education Statistics, 2002).

• În ceea ce privește violența școlară în Franța, o anchetă desfășurată între anii 1994-2000 asupra unui eșantion de 35.000 elevi, arată că, în opinia lor, ”violența școlară a crescut mai ales în zonele de mare excludere socială” (Debarbieux, 2003, p. 47).

• Problema violenței în școli a fost dezbătută și la nivelul Uniunii Europene în cadrul:

• Primului Congres Mondial organizat de Observatorul European privind Violența în Școli și Politici Publice (Paris, martie, 2001);

• Conferinței Consiliului Europei de la Bruxelles (26-28 noiembrie, 1998), cu tema de lucru Violența în școli: sensibilizare, prevenire și penalități.

În școli a existat și va exista întotdeauna violență, se pune problema cum gestionăm acest fenomen pentru a avea cât mai puține efecte negative. Violența în școli nu este un fenomen social cu totul nou, dar acest fenomen este astăzi mai evident și cunoscut, în cea mai mare parte din cauza mass-mediei. Abordarea acestui fenomen în școli ca formă distinctă de violență, trebuie să i-a în considerare 3 concepte cheie: violența, școala și vârsta. Din această perspectivă se excud copii necuprinși în vreo formă de educație, deși ei pot fi la vârsta școlarizării. Violența școlară nu poate fi asociată cu delicvența juvenilă, decât atunci când faptele penale săvârșite de tineri au loc în spațiul școlii sau cel mult în apropierea acesteia, infractorii având statutul de elevi. Violența școlară poate fi considerată o diviziune a delicvenței juvenile, inevitabil elevii care sunt violenți în adolescență vor avea același comportament și la maturitate.