Extras din proiect
Definiţie
Specie a genului oratoric şi constă într-o expunere orală sau scrisă a unei teme în faţa unui auditoriu.
Scopul lui este de a convinge auditoriul în privinţa temei abordate prin argumente bine înlănţuite, într-o gradaţie care merge spre con¬cluzii.
Trăsături
- claritatea ideilor
- logica şi coerenţa argumentării
- gradaţia ascendentă spre concluzie
- eleganţa limbajului
- poate avea formă monologică sau dialogică (o adresare către un interlocutor real/imaginar)
Structura discursului argumentativ
A. Premisa – formularea ipotezei/opiniei care să exprime cu claritate ideea/tema ce urmează a fi susţinută (definirea temei, formularea unui adevăr general, a unei declaraţii de intenţie)
B. Argumentaţia propriu-zisă – strategia persuasivă graduală de susţinere cu dovezi, exemple, opinii de autoritate, comparaţii cu alte situaţii/teme/efecte asemănătoare
C. Concluzia – care să reia ipoteza pentru susţinerea/ demontarea acesteia
Tehnici de argumentare
- raţionamentul deductiv- pornind de la exemplul concret către generalizare
- raţionamentul inductiv - pornind de la situaţia generală către concret, susţinută prin argumente.
- ilustrarea argumentelor de ordin general cu exemple care pot aborda problematica în mod antitetic
- citarea unor surse de referinţă: istorici, critici, filozofi, literaţi
- apelul la experienţa personală sau a mentorilor spirituali (părinţi, profesori)
- invocarea utilităţii şi a aplicabilităţii problematicii respective
- urmărirea unor asemănări şi diferenţieri care vizează logica şi coerenţa argumentării
- formularea ideii ca paradox
- reluarea unor sintagme şi sublinierea ideii prin insistenţă
- rezumarea ideilor
Procedee retorice asociate
- paralelismul sintactic
- antiteza (opinia celui care redactează/opinia altora)
- cumulul enumerativ (cu ajutorul conectorilor retorici: în primul rând…, apoi…)
- interogaţii
- exclamaţii
- comparaţii
- elemente lingvistice ale insistenţei sau ale emfazei:
- adverbe/locuţiuni adverbiale: desigur, fără îndoială, fireşte, probabil, pesemne, cu siguranţă … - verbe de opinie: a crede, a considera, a aprecia , a opina, a presupune, a socoti etc
Conectori
1. coordonatori – copulativi: şi, nici, precum şi...
– disjunctivi: ori, fie, sau....
– adversativi: ci, dar, iar, însă, or...
– conclusivi: aşadar, deci, prin urmare...
2. subordonatori – diferite conjuncţii/locuţiuni conjuncţionale specializate pentru introducerea unor
propoziţii circumstanţiale
- cauzale: deoarece, fiindcă, din cauză că...
- condiţionale: dacă, de vreme ce, când...
- finale: ca să, pentru ca să,....
- consecutive: încât, aşa că....
- concesive: deşi, chiar dacă, şi dacă, cu toate că...
3. conectori retorici: adverbe şi locuţiuni adverbiale de nuanţă sau de insistenţă: totuşi, chiar, numai,
dar, mai întâi, în plus, mai exact, cu alte cuvinte, în primul rând...
Preview document
Conținut arhivă zip
- Axa lectiei.doc
- Discursul arg.doc
- Fisa de lucru.doc
- Pag 3 Proiect.doc
- Proiect.doc
- SCENARIU DIDACTIC.doc