Studiul Rețelelor SDH și PDH

Începuturile transmisiunilor digitale

Tehnologia transmisiunilor digitale a fost pentru prima oară implementată în reţeaua publică în 1962 în SUA. La acea dată centralele telefonice erau analogice, iar transmisiunile digitale, utilizând metoda PCM (Pulse Code Modulation), au fost utilizate pentru evitarea pozării de noi cabluri de cupru şi utilizarea extensivă a celor existente.

Metoda PCM constă în transformarea semnalelor analogice din banda vocală în semnale digitale de 64 kbit/s şi multiplexarea lor într-un semnal de viteză 2048 Mbit/s denumit E1 de către UIT. Metoda de multiplexare utilizată este cea cu diviziune în timp (Time Division Multiplexing).

Tehnologia digitala a continuat să se dezvolte şi a cuprins domeniul comutaţiei digitale. Prima centrală digital a fost produsă în 1975 ca o consecinţă a apariţiei sistemelor PCM, tot pe baza tehnologiei de multiplexare TDM care comută canale de 64 kbit/s. Ca urmare, sistemele E1 şi-au extins utilizarea şi în bucla de abonat, nu numai la conexiunile între central.

Cererile crescute, în telefonia clasică, au avut ca rezultat, în domeniul transmisiunilor la distanţă, creşterea capacităţii de transmisiuni, o creştere obţinută prin trepte de multiplexare definite în ierarhia digital plesiocronă PDH.

La noi în ţară, până în anul 1990, lipsa din reţeaua de telecomunicaţii a centralelor telefonice de tip digital a limitat utilizarea sistemelor de transmisiuni digitale. Totuşi, este de menţionat faptul că dezvoltarea primului system PCM a început în anul 1972 şi s-a finalizat cu un system experimental in 1976. În 1980 a început fabricarea de serie a sistemelor PCM şi utilizarea acestora pentru conexiunea între centralele analogice din reţelele marilor oraşe.

Fig. 1 Transmisiuni numerice la mare distanţă

Trebuie amintite şi cele două încercări experimentale de transmisiuni de viteză mai mare în ierarhia PDH şi anume: un system de 8 Mbit/s pe cablu simetric şi un system digital de 34 Mbit/s pe fibră optică multimod, ambele instalate în Bucureşti între staţiile Victoria şi Drumul Taberei.

Pe lungă distanţă, până în 1990, singurele reprezentante ale tehnologiei digitale au fost sistemele de radiorelee de 2 Mbit/s şi staţia de sol pentru legături internaţionale Cheia.

Perioada 1990-2000

Această perioadă a fost caracterizată de următoarele tendinţe:

- Creşterea traficului telephonic digital fix atât pe relaţia naţională cât şi pe cea internaţională.

- Creşterea traficului telefonic digital mobil, prin apariţia operatorilor GSM.

- Creşterea traficului video (digital)

- Apariţia traficului de date.