Monografie BRD

Grupul Société Générale

Băncile din sistemul bancar francez se împart între cele care sunt membre ale Asociaţiei franceze a băncilor (dintre acestea, primele trei sunt: Banque Nationale de Paris, Credit Iyonnais şi Société Générale) şi bănci de ajutor reciproc sau cooperatiste, care cuprind în principal, trei reţele: bănci populare, Creditul mutual şi Creditul agricol.

Grupul Société Générale este unul din primele grupuri de servicii financiare din zona euro şi a 7-a societate franceză, după capitalizarea bursieră – 59,3 miliarde de euro la 31 decembrie 2006. La finele anului trecut, Grupul, care numără peste 120.000 de angajaţi fiind prezentă în peste 80 de ţări, a realizat un venit net bancar de 22,4 miliarde euro şi un profit net de 5,2 miliarde de euro.

Société Générale datează din 4 mai 1864 ca societate bancară înregistrată în Franţa, data decretului de autorizaţie semnat de Napoleon al 3 –lea. Ambiţia băncii s-a reflectat în originalitatea articolului de asociere, când a luat forma – era pentru acel timp destul de neobişnuit – unei companii cu răspundere limitată. Sediul său social se află în 29 Boulevard Haussmann, 75009, Paris, Franţa, iar acţiunile sale sunt listate la Bursa de Valori din Paris. Grupul urmăreşte o creştere profitabilă bazată pe o politică de dezvoltare selectivă asupra domeniului de activitate prin combinarea creşterii organice şi a achiziţiilor, prin adoptarea unei creşteri puternice a capacităţii de inovaţie a satisfacerii clienţilor.

Société Générale serveşte 22.5 milioane de clienţi din Franţa şi din lume. Specializarea pe servicii financiare a fost substanţial dezvoltată în decursul celor 5 ani şi a devenit rapid un jucător major în Europa. La sfârşitul lui 2006, această activitate acoperea 42 de ţări în lume.

Grupul operează pe două reţele complementare anume Société Général şi Crédit du Nord: - cele două reţele complementare reprezintă un total de 2,953 de sucursale la sfârşitul lui 2006,

- mai mult de 9 milioane de clienţi la sfârşitul lui decembrie 2006,

- 171,000 de deschideri de depozit în 2006 (o creştere de 2.9% în 2005).

1.Un scurt istoric al activităţii băncii, identitatea şi valorile grupului

Istoria Société Générale

1864 – 1893 Prima perioadă de expansiune. Compania a început să angajeze personal şi să deschidă birouri. Acoperirea pe zona Franţei a înaintat într-un ritm constant. Până în 1870 banca avea deja 15 sucursale în Paris şi 32 în provincii. În 1871 a instalat un birou permanent la Londra. Reţeaua a început să atragă clienţi – mici firme aşa cum avea să fie cunoscuţi mai târziu, şi capitalişti – numele pentru clienţii privaţi din acea perioadă – în timp ce companiile mari erau servite de biroul central.

La început, banca a folosit resursele proprii aproape în totalitate pentru operaţiile financiare şi bancare. În 1871, Société Générale a început a împrumuta obligaţiuni pe piaţa publică pentru a acoperi cheltuielile de război stipulate în tratatul de la Frankfurt.

Din 1871 până în 1893, ţara a trecut printr-o perioadă întunecată a economiei care a fost marcată de colapsul unor amplasamente bancare. Reţeaua a continuat să crească moderat – în 1889 erau 148 de bănci, ceea ce demonstra capacitatea grupului de a rezista la condiţii nefavorabile ale economiei.

1894 – 1930 Mare depozit bancar. Începând din 1894, banca a fixat structura caracteristică unei mari instituţii de credit modernă. Pe lângă colectarea de depozite ale companiilor şi depozite private, sucursala a început să ofere pe termen scurt credite pentru operaţiunile industriaşilor şi ale comercianţilor.

Starea financiară excelentă permite să extindă structura de acţiuni. În 1895, Société Générale avea 14,000 de acţionari – în 1913 numărul lor ajungând la 122,000.

Anii de război au fost dificili şi au avut consecinţe grave odată cu pierderea activităţii comerciale cu Rusia. Oricum în decursul anului 1920, Société Générale devine principala bancă în Franţa: reţeau lor a crescut brusc din 1890, cu un număr imens de sucursale şi birouri sezoniere ce au permis o pătrundere puternică în piaţa din provincie (260 birouri sezoniere în 1910 şi 864 în 1930).