Acordarea serviciilor sociale în cadrul unității de asistență socială în centrul de îngrijire și asistență Laslea

Notiuni, concepte

Un obiectiv important al acestui proiect este de a prezenta tendinţele actuale în domeniul asistenţei sociale şi în mod special de a sublinia inter-dependenţa în creştere între sectorul public, a celui privat şi de voluntariat.

Acesta reprezintă contextul şi cadrul în care managerii serviciilor sociale trebuie să funcţioneze. De aceea este necesar sa fii bine informat cu privire la schimbările care au loc în domeniul asistenţei sociale. Această ţară încearcă în prezent să-şi restructureze serviciile din domeniul asistenţei sociale prin politici de descentralizare, privatizare şi dezinstituţionalizare. Este cu siguranţă o provocare pentru aceia dintre dvs. care aveţi responsabilitatea de a implementa aceste politici.

Cel de al doilea scop al proiectului este acela de a vă oferi asistenţă în înţelegerea diferenţelor şi particularităţilor în managementul organizaţiilor private în comparaţie cu organizaţiile publice. Trebuie să ştim în ce moduri serviciile sociale au caracteristici distincte şi ca urmare solicită calificări diferite în management.

În al treilea rând cursul se va axa pe dezvoltarea calificărilor legate de management în scopul de a permite fiecăruia dintre dvs. să amplifice propria competentă în managementul propriilor organizaţii.

Este evident că nu este posibil să acoperim toate aspectele managementului şi de asemenea să analizăm în amănunt toate caracteristicile managementului serviciilor sociale. Cu toate acestea, să sperăm că vom stimula discuţiile şi ridica întrebări privind bunele practici în asistenţa socială.

Dezvoltare istorica temporala

In perioada creştină timpurie voluntariatul are o lungă istorie şi merge până la primele secole ale Creştinismului. În timpul Imperiului Bizantin filantropia era o activitate larg răspândită, atât printre Împăraţi, cât şi printre autorităţile Bisericii. Ca să menţionăm un singur exemplu, într-un anumit moment 80.000 de pâini erau distribuite zilnic săracilor, cerşetorilor, călătorilor şi pelerinilor. Mânăstirile erau întotdeauna deschise, oferind ospitalitate la orice persoană. Această tradiţie a continuat în toate Bisericile Ordodoxe chiar şi până în ziua de azi.

Luther (1517) a subliniat datoria fiecărui individ de a oferi sprijin şi ajutor compatrioţilor săi creştini. Prin urmare, fiecare persoană trebuie să îi ajute pe aceia ce au nevoie, dar, mai important, aceia ce au nevoie trebuie să se ajute ei înşişi prin muncă şi efort persistent.

În Constantinopol hotelurile erau astfel dezvoltate încât să ofere ospitalitate pelerinilor ce aveau nevoie de ajutor în drumul lor spre Ierusalim. Aceste hoteluri devin apoi facilităţi socio-medicale şi Centre Spitaliceşti. Fiecare Instituţie a Sănătăţii şi a Asistenţei Sociale era administrată de un director ce era responsabil în faţa Ministerului Asistenţei Sociale. În cea mai mare parte ajutorul era oferit prin personalul cleric şi prin voluntari.

Etapa revoluţiei industriale. Această perioadă este caracterizată prin schimbări sociale şi tehnologice rapide.

Economia agrară, comunitatea rurală, familia extinsă, toate au fost drastic afectate. Urbanizarea a însemnat dezvoltarea rapidă a oraşelor, precum şi mişcarea în masă a forţei de muncă către fabricile cu program de muncă lung.

Copii mici, persoanele în vârstă dependente, persoanele bolnave sau mutilate precum şi cele cu handicap fizic şi mental au fost lăsate fără îngrijire. Pentru a rezolva toate aceste probleme sociale s-a dezvoltat instituţia asistenţei sociale.Comunităţile locale erau responsabile pentru asistenţa socială fără a avea prea mare sprijin din partea autorităţilor de la nivelul central. Un Comitet al Voluntarilor local era responsabil, atât pentru determinarea persoanelor ce au nevoie de asistenţă, cât şi pentru criteriile de eligibilitate pentru furnizarea unor astfel de ajutoare. Gradual a devenit evident că voluntarii au nevoie de formare pentru a-şi realiza sarcinile eficace şi imparţial. În cele din urmă aceasta a dus la instruirea unor profesionişti în domeniul Asistenţei Sociale şi înfiinţarea profesiei de Lucrător Social.

Statul Modern al Asistenţei Sociale. În secolul 20 datorită unor diverse motive politice, economice, militare, în ţările vestice şi dezvoltării economice, statul modern al asistenţei sociale a devenit o realitate. Statul asistenţei sociale poate fi definit ca o formă de structură socială în care, prin economia de piaţă liberă şi structura politică democratică pluralistă se garantează o adevărată asistenţă socială pentru populaţie. Cheia structurii statului asistenţei sociale o constituie intervenţia politică pe piaţă. Piaţa şi Guvernul sunt mecanisme alternative prin care nevoile primare umane (hrana, educaţia, sănătatea, locuinţa) pot fi asigurate. Devine disponibilă asigurarea adecvată a nevoilor socio-economice şi medicale a majorităţii populaţiei. Scheme pentru protecţia împotriva îmbolnăvirilor, accidentelor, şomajului şi de protecţie a văduvelor sunt instituite în fiecare ţară.

Perioada dintre 1945-1965 este cunoscută ca "epoca de aur" a Statului Asistentei Sociale. Aceasta a însemnat o credinţă puternică că statul era în poziţia de a asigura servicii de asistenţă socială populaţiei "din leagăn până la mormânt" aşa cum a spus odată Roosevelt. Statul nu numai că putea să finanţeze, dar era capabil şi să asigure Servicii de Sănătate şi de Asistenţă socială.