Analiză asupra existenței inegalităților de gen pe piața muncii din România (postcomunistă)

Prin definiție, conceptul de inegalitate socială face referire la existența unor deosebiri între pozițiile ocupate de un individ sau de către un grup social pe o scară ierarhică, și care este înglobată de o caracteristică socială. Inegalitatea de gen reprezintă o particularitate a acestui concept, e tratează aceste distincții ca fiind dependente de structura economică și organizarea societății ori de cultura unui grup caracteristic dintr-o societate. Cu toate acestea, în abordarea subiectului despre inegalitățile de gen se vorbește în general despre dezavantajele femeilor în raport cu bărbații privind situații similare.

Tranziția postcomunistă a societății, după înlăturarea regimului socialist, a înlocuit toate raporturile de putere existente până atunci și a făurit la răsturnarea vechii supremații a bărbaților în raport cu femeile prin revoluția industriei socialiste.

Revoluția industrială a reprezentat cel mai marcant pas în schimbarea diviziunii muncii la nivel mondial. Ea a introdus drept noutate distincția între munca desfășurată în spațiul public și cea din spațiu privat(casnic).Ca urmare, numărul bărbaților care au început să activeze în spațiul public a devenit semnificativ, în timp ce pentru categoria femeilor munca în afara casei a fost adăugată celei casnice și deci a dublat practic activitatea acestora. În Politica Sexelor, Liliana Popescu distinge două mari orientări formate odată cu industrializarea și anume: ocuparea de către bărbați a majorității locurilor de muncă plătite, în timp ce majoritatea femeilor au rămas casnice muncind fără a fi remunerate (pentru a-și putea asigura o independeță financiară) și apariția segregării pe criterii sexuale în ceea ce privește locurile de muncă.

Secolul XX a menținut fenomenul segregării pe piața muncii, ba mai mult el s-a și ierarhizat. Astfel că putem diferenția între segregarea pe orizontală(dominația bărbaților/dominația femeilor) și segregarea pe orizontală(funcțiile de conducere deținute în majoritate de bărbați).

Aceste probleme au condus la asumarea unor roluri exclusive de către femei ca de exemplu de îngrijire a copiilor sau a bătrânilor și a altor membri ai familiei aflați în suferință. Deși au fost adoptate diverse măsuri privind creșterea copiilor prin facilități oferite de stat, implementate politici sociale pentru sprijinirea celor în vârstă și adoptate legi pentru promovarea egalităților de șanse și împotriva discriminărilor, aceste sarcini au devenit tot mai greu de îndeplinit din cauza apariției politicilor de ajustare care au redus semnificativ bugetele alocate educației, serviciilor sociale sau sănătății.

Societatea românească din zilele noastre este o societate de tip patriarhal, adică este o societate în care bărbații dețin mai mult putere în comparație cu femeile.

În cartea sa Ultima inegalitate, Vladimir Pasti prezintă trei manifestări principale ale patriarhatului și anume: 1. Suprimarea accesului femeilor în deținerea managementului capitalului, 2. subordonarea femeilor în ierarhia capitalului și 3. condiționarea ascensiunii femeilor prin masculinizare( victoria patriarhatului). Tot el aduce în discuție corelația dintre patriarhat și clasa politică conducătoare, dominația masculină fiind cea care modelează prin relațiile de putere toate sferele societății actuale(economice, religioase, culturale etc.). Clasa conducătoare a societății românești de astăzi este reprezentată majoritar de bărbați menținând astfel patriahatul în toate relațiile societății. Pentru a putea fi acceptate în aceste structuri puternic masculinizate, femeile trebuie să adopte o poziție neutră lipsită de afirmarea identității lor.

Ca reacție defensivă asupra acestei dominații masculine a apărut feminismul. El urmărește ca experiențele femeilor să fie valorificate în același mod ca și cele masculine. Principalele direcții ale ideologiei de tip feminist sunt următoarele așa cum amintește Mihaela Miroiu în Drumul către autonomie-Teorii politice feministe: 1. femeile sunt sistematic oprimate în toate tipurile de cultură și civilizație, în mod universal, pentru că sunt femei, 2. relațiile de gen între bărbați și femei sunt construite de culturi patriarhale și nedreptățesc femeile, 3.este necesară o implicare politică pentru înlăturarea acestor inegalități de gen. În societatea românească mișcările și ideologiile feministe sunt reprezentate de către diverse ONG-uri care luptă pentru afirmarea lor, neexistând neapărat o doctorină care internalizeze perspectiva feministă.

În privința pieței muncii, inegalitățile generate de distincția dintre sexe sunt cele mai evidente și cele mai prezente numeric.

Sunt vehiculate o serie de probleme care afectează femeile în ceea ce privește implicarea acestora în sfera pieței muncii astfel că: femeile își asumă primordial îngrijirea copiilor și treburilor casnice, se impune necesitatea renunțări temporare la carieră în vederea concediilor de maternitate și a celor pentru îngrijirea bebelușilor, apariția discriminărilor pe criterii sexuale ale femeilor la locul de muncă, trivializarea muncii etc.