Cuprins
- 1. Istoricul localitatii
- 2. Stadiul actual al dezvoltarii urbanistice
- 3. Echipare edilitara
- 4. Functiile economice ale comunei
- 5. Populatia comunei
- 6. Invatamant
- 7. Obiective turistice
- 8. Dezvoltarea activitatilor turistice si de agreement
- 9. Turism rural
- 10. Perspective de dezvoltare
Extras din proiect
1. Istoricul localitatii
La inceputul secolului al XIV-lea, Siriu este citat in documentele de cancelarie. Unul din primele documente ale vremii consemneaza ca “ San Patru si Lupu aveau carte de la Radu Voevod (1535-1545) ca sa stapaneasca la Basca si la Varful Zmeuritului si la Lupoaia…pana la obarsia Stipuic si de acolo in sus pana la plaiul Siriului”. Acest hrisov, scris in divanul domnesc de catre Nan s-a aflat multa vreme in pastrarea localnicilor. Unul dintre ei marturisea :” Acest izvod l-am scis asemenea dupa copia cea scisa da raposatul frate-meu Popa Floarea, dascal slovenesc care copie o adevereaza ca este talmacita dupa cartea domneasca cea sloveneasca. Eu Constandin, dascal slovenesc, 1773”.
Din documente reiese ca asezarile din aceasta zona sunt mult mai vechi decat actele care intaresc unele posesiuni. Denumirea de “Casoca”, dupa cum afirma invatatorul pensionar Alexandru Dumitrescu, ofiter in rezerva, participant active la cele doua conflagratii mondiale ale secolului nostru, se pastreaza din mosi – stramosi. Documentar Casoca este pomenita intr-un hrisov de la 11 decembrie 1534, dat de Vlad Vintila , care intarea ocina mai multor localnici in urma unei judecati ;”Io Vlad Voevod… dat-am domnia mea aceasta forma domniei mele lui Slivila si Stanciu si lui Nan ca sa le fie lor mosie la Sibicii pentru ca iaste a , lor batrana si muntele ce se cheama Tega si Caseuca”. Acest document, scris in targul Buzaului a fost talmacit in romaneste de dascalul Vasile in iulie 1740. in sprijinul afirmatiei ca satul de azi Casoca este unul si acelasi cu Casauca, pomenit documentar in 1534 amintim si alte denumiri de sate: Biseasca, Biseuca azi Bisoca, Sapeuca azi Sapoca etc.
Vechea asezarea a Siriului era renumita pentru calitatea pasunilor, cresterea oilor si fabricarea cascavalului – ocupatie seculara care a atras atentia domnitorilor si a unor feudali din vestita familie a Candestilor. Printr-un hrisov din 1525 Episcopia Buzaului obtinea de la Radu de la Afumati “ sa aiba Casarii in muntii Buzaului, burdufe 6 si 16 cascavaluri”. Cresterea oilor si prelucrarea laptelui, indeletniciri de baza ale mosnenilor din aceasta parte s-a dezvoltat treptat.
Ca asezare omeneasca comuna Siriu a existat probabil de pe la anii 1850-1860, daca nu chiar mai inainte. Ea a fost infiintata de cateva familii de “tarlasi”, adica locuitori din alte comune: Nehoiasi, Paltineni, Mlajet etc., care aveau aici tarle de vite, regiunea fiind muntoasa si prielnica cresterii vitelor, pe care insa trebuiau sa le pazeasca de primejdia fiarelor salbatice. Aceasta permanenta grija de animale i-a statornicit de la o vreme pe tarlasi, care s-au asezat definitive pe aceste meleaguri inmultindu-se si creind satele ce alcatuiesc astazi cadru administrative-teritorial al acestei localitati.
Localitatea cu intindere istorica de 4 veacuri de trecut, presarate cu chipuri si fapte voevodale sunt ramasitele “ d-nei Nega” de la “Jetiu”si “Inselata”, ori cele ale luptelor aprige purtate de Mihai Viteazu cu ungurii pe Valea Hartagului, ea s-a nascut din framantarea si durerea poporului roman si se dezvolta hranindu-se din pilda marilor eroi ai neamului. De la Mihai Viteazu si pana la I si II razboi mondial, mii de vieti omenesti si-au interrupt firul pe crestele acestor munti ramanand doar oasele ce stau si astazi cu cinste in “Cimitirul Eroilor”, ca marturie vie a acestui clocotit trecut.
Istoria noua a acestei localitati este atestata documentar dupa 1944. Analizand cele spuse mai sus deprindem ca satele de pe valea Buzaului s-au format prin roire si initial au aparut ca sate de mosneni. Pentru inceput casele au fost risipite in grupuri mici pe toata valea Buzaului in functie de pozitia proprioetatilor mosnesti sau in functie de rudenie. Grupurilor mici cu timpul li s-au adaugat noi si noi case dand nastere la mai multe catune. In cateva cazuri catunul era format din membrii aceleiasi familii, ca de exemplu Catunul Leiestilor, Cristieni, Fercani, format in majoritate din locuitori ce poarta numele de Leau, Cristian, Fercu.
O data cu construirea barajului Siriu, casele care erau in raza constructiei au fost evacuate si reinfiintate majoritatea in centrul comunei unde acum sunt cele mai impunatoare case si formeaza satul ce poarta numele “Intre Garle”.
2. Stadiul actual al dezvoltarii urbanistice
2.1 Elementele cadrului natural
Comuna Siriu este situate in nord-vestul judetului Buzau, se invecineaza la nord cu judetul Covasna, la sud cu orasul Nehoui, la est cu comuna Gura Teghii si la vest cu comuna Chiojdu.
Comuna si satele componente se dezvolta pe ambele maluri ale raului Buzau, a paraului Casoca si Bontu Mare.
Accesul principal se face pe drumul national DN 10 Buzau-Brasov.
Geomorfologia zonei este in edificiul Carpatilor Meridionali, grupa Carpatilor de Curbura, cotele maxime fiind de pana la 1400 m. Predomina formele de relief structurale si, in masura mai mare, cele de eroziune. Formele strcturale sunt prezente prin culmi iar cele de eroziune sunt rezultatul actiunii apelor curgatoare ( Buzaul cu afluentii lui).
Regiunea Siriului se caracterizeaza prin conditii climaterice specifice, generate de influenta circulatiei atmosferice in intercatiune cu conditiile geografice. De aceea zona se poate caracteriza , in termini specifici, prin “adapost-baric”- adapost local.
Hidrogeologia comunei este controlata de apele de suprafata colectate de raul Buzau. Acesta si afluentii lui isi au obarsia in izvoare de apa subterana prezente in culmile structurale. Nivel freatic in comuna nu exista.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Calitatea Vietii in Comuna Siriu.doc