Comportamentul colectiv în situații electorale

Ideea fundamentală necesară în analiza comportamentului colectiv este aceea că omul este înainte de toate o fiinţă socială. El nu poate exista în singurătate, ci trebuie să coexiste cu semenii săi. Relaţia dintre individul uman şi mediul său de existenţă se realizează ca un proces de interacţiune. Acţiunea subiectului de transformare a obiectului conform unui model al formei de organizare a lui se soldează cu rezistenţa obiectului la acţiunea subiectului, fapt ce implică modificarea subiectului, adaptarea comportamentului său la mediu, conform unui model mental de cunoaştere tot mai perfecţionată al acestuia.

1. Relaţiile interpersonale

“În organizarea sistemului complex biopsihosocial al omului, rolul esenţial al psihicului constă în relaţionarea cu mediul ambiant. Această relaţie este, pe de o parte reflectorie, impresivă de acţiune a mediului asupra subiectului, iar, pe de altă parte, este efectorie, expresivă, de acţiune a subiectului asupra mediului. Procesul este cibernetic, autoreglator, cu feed-back, cu conexiune inversă sau cu retroacţiune în buclă de reacţie astfel încât activitatea comportamentală exterioară de orientare în mediu şi transformare obiectivă a acestuia este reglata conştient de activitatea mentala interioară de cunoaştere şi organizare subiectivă a unui model informaţional al mediului ”. Relaţia dintre individ şi mediu implică nu numai contactul interacţional cu obiectele, procesele de ordin fizic, ci şi cu alti indiviti umani. Interacţiunea interpsihică dintre subiect şi subiect, dintre un individ uman şi alt individ uman, dintre două persoane, adică acţiunea pe care o exercită un om asupra altui om şi influenţa inversă pe care o suportă din partea acestuia, constituie cauza esenţială generică a fenomenelor psihosociale.

2. Comunicarea interpersonală

Acest tip de comunicare reprezintă forma principală de manifestare a interacţiunii psihosociale, prin medierea ei realizându-se şi celalalte efecte interpersonale perceptive, afective sau acţionale. Între două persoane, comunicarea este intermediarul sau legătura dintre stările lor psihologice. În cadrul comunicării se transmite un mesaj cu privire la un obiect de referinţă, emiţătorul codificând in simboluri un aspect al stării sale psihice. La receptor se produce procesul invers, decodificarea simbolurilor şi reproducerea stării psihice a emiţătorului către receptor. Pentru ca procesul de comunicare să se producă, sistemele de simboluri ale celor două persoane trebuie să fie echivalente.

Interacţiunea psihosocialpă se bazează pe exteriorizările comportamentale ale oamenilor, “prin limbaj, ţinută, expresivitate afectivă, mişcare fizică, acţiuni, conduite şi activităţi, care exprimă, intenţionat sau nu, un mesaj purtător de informaţie cu privire la motivaţiie, atitudinile, intenţiile, proiectele, stările şi trăsăturile lor psihice, considerate ca obiecte de referinţă ”. Pe baza unei experienţe comune socioculturale şi psihosociale la nivel etnic şi microsocial, şi a unei învăţări sociale, se crează o „semantică comună”, constând în ansamblul semnificaţiilor asemănătoare pe care emiţătorul şi receptorul le atribuie diferitelor simboluri: cuvinte, gesturi, acţiuni. Exteriorizarea comportamentală înseamnă instituirea procesului de comunicare psihosocială.

3. Comportamentul colectiv

Termenul de “comportament colectiv” trebuie privit prin dimensiuni precum gradul de organizare a comportamentelor, scăzut sau ridicat, existenţa unui scop şi durata comportamentelor. În ceea ce priveşte durata, comportamentele colective se caracterizează prin durată scăzută. Când durata se prelungeşte, ele tind să fie instituţionalizate şi să se transforme în comportamente convenţionale-organizaţionale, conforme unor norme deja acceptate.

3.1. Teorii ale comportamentului colectiv

Un comportament social ia naştere ca urmare a structurii interne a omului, a nevoii sale de a se relaţiona în permanenţă cu ceilalţi. Comportamentul social este o contopire a unora dintre caracteristicile indivizilor ce alcătuiesc un grup. Comportamentul colectiv este „emergent, spontan, neplanificat“, ghidat de norme create ad-hoc de către participanţi. Patrice Mann consideră că, în această privinţă, se poate vorbi de “un concept generic care desemnează tipurile de comportament proprii unor indivizi care, sub influenţa unor credinţe împărtăşite, acţionează uneori în mod concertat ”.