Economia mondială și piața muncii - politici de combatere a sărăciei, marginalizării și excluderii sociale

1. Sărăcia şi subdezvoltarea culturală – factori de risc în păstrarea identităţi naţionale şi a coeziunii interetnice

Sărăcia - un flagel mondial. Apecte teoretice şi strategii de reducere a ei

Sărăcia şi subdezvoltarea culturală sunt fenomene sociale aflate într-o profundă corelaţie şi interacţiune, în sensul că sărăcia determină subdezvoltarea culturală, iar aceasta, la rândul ei, adânceşte sărăcia. Dialectica raporturilor dintre ele nu este, desigur, liniară, ci mult mai complexă, sărăcia neavând întotdeauna ca efect automat subdezvoltarea culturală, după cum nici subdezvoltarea culturală nu se asociază automat numai cu sărăcia. Viaţa demonstrează că sunt indivizi, grupuri şi chiar comunităţi care deşi simt şi trăiesc puternic sărăcia încearcă s-o depăşească, prin cultură, învăţătură, ştiinţă de carte şi informare continuă, după cum sunt indivizi, grupuri şi comunităţi umane cu înalte standarde economice, dar fără preocupări şi nevoi culturale, pentru acestea valorile fundamentale fiind acumularea de bunuri materiale, bani şi avuţie sub diferite forme.

Cursul nostru încearcă să supună dezbaterii sărăcia şi subdezvoltarea culturală ca fenomene relativ generalizate atât pe glob, cât şi în ţara noastră, fenomene care generează riscuri multiple, printre care pierderea identităţii naţionale, destrămarea ţesutului social şi slăbirea coeziunii interetnice. Ne-am oprit la aceste riscuri întrucât ele nu sunt minore, neesenţiale, ci de ordinul esenţei, iar pentru noi ţin de nevoia de a ne păstra fiinţa naţională, trăsăturile fundamentale ca etnie şi neam, trăsături prin care suntem unici şi irepetabili în lume.

Înainte de a analiza sărăcia şi subdezvoltarea culturală ca factori de risc se cuvine să descifrăm conţinutul acestor noţiuni, realitatea socială pe care ele o acoperă, modul în care această realitate poate afecta identitatea naţională şi relaţiile dintre etnii. Evident, sărăcia este unul dintre indicatorii „tari” în modelarea identităţii naţionale şi a climatului social interetnic. Dar pe lângă factorul intern – sărăcia – asupra identităţii naţionale are efecte nocive şi factorul extern, globalizarea, căreia nu i se poate rezista decât opunându-i o politică naţională, consistentă şi coerentă. Corespunzător cu aceşti doi factori fundamentali, vom începe demersul teoretic luând în consideraţie următoarele axiome:

Sărăcia ca stare economică, socială şi morală sub-umană generează şi sărăcie sau subdezvoltare culturală, intelectuală. Subdezvoltarea culturală se exprimă în apatie, neparticipare la viaţa culturală şi artistică a comunităţii de viaţă, lipsă de încredere, sentiment de inutilitate, abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi a menirii ei sociale. Pe un asemenea fond social şi psiho-moral, dominat de lipsuri, frustrări, neîmpliniri, este dificil să se descifreze aspecte identitare individuale sau grupale creatoare, inovatoare specifice manifestării etno-culturale pozitive, pentru că sărăcia – aşa cum demonstrează cercetările de teren – este limitativă, coercitivă, tinde să diminueze şansa manifestării capacităţilor umane.

Dar şi factorii exogeni, precum integrarea, regionalizarea, globalizarea, influenţează puternic viaţa popoarelor, identitatea naţională, cultura, contribuind fie la îmbogăţirea lor cu aspecte noi, altoite pe cele vechi, într-o benefică simbioză şi convergenţă, fie la sărăcirea şi uniformizarea lor, minimalizându-le aportul în construirea pe baze valorice a identităţii naţionale a individului şi comunităţii. Odată cu extinderea procesului de globalizare a apărut şi reacţia naţiunilor ai căror promotori pledează cauza popoarelor şi a identităţii lor naţionale. Adepţii globalizării vor susţine, în virtutea intereselor marilor trusturi şi concerne transfrontaliere, necesitatea depăşirii graniţelor sau frontierelor naţionale devenite prea strâmte, chiar frâne, pentru libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi oamenilor, pe când susţinătorii naţiunilor şi ai identităţii naţionale vor milita pentru păstrarea acestora ca garanţii ale infinitei diversităţi şi bogăţii de manifestare a spiritului uman, fără să împiedice, totuşi, cea mai largă universalizare a bunăstării materiale şi spirituale a membrilor naţiunilor.

Efectele sărăciei

În ceea ce priveşte sărăcia, am menţionat că, în unele cazuri, realitatea socială este mai generoasă decât ne imaginăm noi şi ne oferă pe teren cazuri de indivizi, familii sau chiar comunităţi în care dezvoltarea culturală şi educaţia sfidează sărăcia şi se situează la un nivel de dezvoltare superior stării economice, după cum şi reversul este posibil, ca indivizi, familii sau comunităţi cu stare economică ridicată să nu releve şi o dezvoltare culturală şi educaţională pe măsură. De aceea, ipotezele pe care le formulăm, de fiecare dată, trebuie supuse „analizei faptelor”.