Medicină socială - Parkinson

1. Informaţii generale

Boala Parkinson este o boală degenerativa ce survine în urmă distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală. Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 şi 70 ani; vârsta medie de apariţie a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsură agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% şi 80% din celulele din zona de control a activităţilor motorii sunt deja distruse.

Boala Parkinson are o evoluţie progresivă, iar semnele şi simptomele se acumulează în timp. Deşi aceasta afecţiune este potenţial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea pacienţilor beneficiază de numeroşi ani de viaţă activă după stabilirea diagnosticului.

Mai mult, spre deosebire de alte afecţiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă. Tratamentul este medicamentos şi chirugical dar poate consta şi în implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.

La scara mondială, boala este diagnosticata la 300 000 persoane în fiecare an. Incidenta şi prevalenta bolii creşte odată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1% din persoanele > 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescenta. Incidenta bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbaţi decât la femei.

Dopamina este un important mesager chimic sau un "neurotransimitator". Distructia neuronilor care conţin dopamina afectează capacitatea organismului de a controla mişcările normale. Simptomele bolii Parkinson încep să apară atunci când nivelurile de dopamină din creier scad cu aproximativ 20% din valorile normale.

Boala Parkinson nu este o afecţiune doar a vârstnicilor, deşi vârsta medie la stabilirea diagnosticului este de 60 ani, una din 20 persoane cu Parkinson încep să prezinte simptome înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Persoanele diagnosticate la vârste între 21 şi 40 de ani suferă de ceea ce se numeşte boala Parkinson cu debut precoce

2.Semne şi simptome

Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea şi bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esenţiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluţie a bolii.

În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului său picioarelor constituie primul simptom şi se manifestă în special în repaus şi în perioadele de stres. Tremorul este diminuat în timpul mişcărilor şi dispare în somn, este accentuat de stres şi de oboseală. Tremorul devine mai puţin evident pe măsura evoluţiei bolii.

Rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral.

Bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor. Bradikinezia este vizibilă prin micrografie (scris de mâna mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mişcărilor mimice), clipit rar şi hipofonie (voce diminuata).

Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabila şi este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.

Dementa survine tardiv în evoluţia bolii Parkinson şi afectează 15% - 30% din pacienţi. Memoria recenta este afectată.

Alte semne sunt:

- tulburări ale somnului

- dificultăţi la deglutiţie

- sialoree (salivaţie abundenta)

- micrografie (scris mic, ilizibil)

- hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultăţi la articularea cuvintelor

- incontinenta urinara şi constipaţie, datorită alterării funcţiei intestinului şi vezicii

- confuzie, pierderea memoriei

- tulburări ale mersului, cu paşi mici, tărşăiţi; tendinţa accentuată spre cădere prin pierderea reflexelor posturale

- pierderea balansului braţelor în timpul mersului

- hipotensiune ortostatica

- dermatită seboreica

- modificări ale personalităţii

Boala se poate manifesta extrem de diferit de la o persoană la alta, iar în unele cazuri pot trece ani de zile până se constată o dizabilitate sau limitarea semnificativă a activităţilor zilnice. În stadiile precoce ale bolii Parkinson, simptomele tind adesea să afecteze mai întâi o jumătate a corpului, pentru că apoi să se răspândească şi la cealaltă jumătate.

Pacientul poate să nu remarce vreun semn de boală, dar simptomele tind să devină din ce în ce mai evidente pe măsură ce boală evoluează. Uneori un semn precoce poate fi tremurul invizibil al mâinilor, persoana respectivă resimţind un tremor interior, fără vreo manifestare vizibilă. Numeroase persoane cu boala Parkinson se simt bine ani de zile înainte ca simptomele să devină supărătoare. Semnele afecţiunii şi rapiditatea cu care apar acestea depind de fiecare caz în parte.