Cuprins
- Etimologie.
- Definiţie.
- Contextul social şi politic al apariţiei mercantilismului.
- Caracteristici generale.
- Evoluţia mercantilismului ca doctrină:
- - Mercantilismul timpuriu (sec. XVI);
- - Mercantilismul matur (sec. XVII);
- - Mercantilismul târziu (sec. XVIII).
- Reprezentanţi ai mercantilismului.
- Concluzii.
- Bibliografie.
Extras din proiect
Etimologic, termenul de mercantilism derivă din cuvintele de origine latină mercato şi muscante, primul însemnând piaţă, iar al doilea negustor.
În înţeles de doctrină, mercantilismul defineşte un ansamblu coerent de idei, teorii care exprimă opţiunea economică şi tendinţa de îmbogăţire a negustorilor moderni.
Termenii mercantilism şi sistem mercantil au fost utilizaţi pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez, marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai târziu de Adam Smith (“Avuţia naţiunilor”) şi de Thomas Mun (“England's Treasure by Foreign Trade”).
Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între sec. XV-XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei naţiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor.
Mercantilismul reprezintă primul curent de gândire economică burgheză modernă.
În domeniul de studiu al gândirii mercantiliste, preocuparea majoră o constituie problema bogăţiei.
Mercantilismul s-a născut din nevoile timpului şi a urmărit stabilirea unui comportament economic în vederea atingerii unor obiective practice, imediate.
Mercantiliştii au fost mari comercianţi, conducători de întreprinderi şi oameni de stat.
Mercantilismul s-a format ca doctrină în perioada acumulării primitive a capitalului, în această perioadă fiind dominant capitalul comercial (mai mare decât cel productiv).
Mica producţie meşteşugărească s-a transformat în producţie capitalistă, de aceea mercantilismul, prima teorie economică burgheză, a ştiut cum să apere cel mai bine interesele burgheziei comerciale.
Conținut arhivă zip
- Mercantilismul.ppt