Mobilitate demografică și securitate comunitară

I. Prezentarea generală a comunei Solești

1. Așezare geografică

Comuna Solești este situată la 15 km nord de orașul Vaslui. Ea se compune din satele Solești, Șerbotești, Știoborăni, Boușori, Vale Siliștei, Satu-Nou și Iaz.

Totalizând o suprafață de 7.624 ha, pe care trăiau 3830 locuitori la sfârșitul anului 2001, la est comuna Solești se mărginește cu satele Gugești și Bălțați, la vest cu satele Ferești și Dănești, la nord comuna Codăiești și satul Miclești, iar la sud cu satele Benești, Tanacu și Văleni .

Așezarea Solești, cu localitățile componente, se încadrează în regiunea dealurilor și a colinelor estice de Podișul Central Moldovenesc dintre Siret și Prut. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Solești, situat în Bazinul Vasluiețului, este format din dealuri și coline fragmentate de văi, ca rezultat al eroziunii cursurilor de ape (Valea Anghelinei, Valea Mâței, Valea Nedeia, Valea Seacă, Valea Lozanei, Valea Hârtop, Valea Racului, Valea Râpelor (Șerbotești)). Se observă pretutindeni platouri slab înclinate, versanți abrupți, văi înguste și lungi, cu aspect de lunci mici și culmi paralele cu o orientare a straturilor dinspre est spre sud est.

Localitatea Solești este atestată documentar la data de 10 martie 1502 prin documentul emis de domnitorul Ștefan cel Mare când Toma Solescu a dat-o la schimb pe nepoata sa Marica lui Toader Toc Solenic, pentru satele Solești și Folestii. Un document din timpul lui Ștefan cel Mare cu privire la comuna Solești . „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan Voievod, domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată Marenca, fiica lui Mihul Epure, nepoata lui Toma Solescul, a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni, de bunăvoia ei, nesilită de nimeni, nici asuprită, și a schimbat dreapta sa ocină, din unicul ei drept, și a dat slugii noastre, credinciosul pan Toader Toc stolnic, un sat pe Vaslui, anume Solești, unde a fost străbunicul ei, Andrei, unde a fost jude Mihailo Negrul.....A scris Matei, la Vaslui, în anul 7010, 1502, luna martie, 10 zile.”

Satul Șerbotești a fost donat de către Alexandru cel Bun lui Dan Vameș la data de 11 februarie 1400. În anul 1865 face parte din comuna Ghergheleu până în anul 1873 ,când trece la comuna Codaești ,apoi din anul 1925 este declarat comuna . Trece din nou la comuna Codaești din anul 1939,iar din anul 1965 face parte din comuna Solești.

Satul Știoborăni este atestat documentar la data de 3 ianuarie 1459,fiind dat de către Ștefan Cel Mare ,boierului Golai . Satul este format din contopirea cătunelor Taosti și Liesti,în anul 1772 satul având 176 locuitori. În anul 1865 satul Știoborani devine comuna , având în componența sa și cătunele Valea-Siliștei și Balțați. Din anul 1968 comuna Știoborani se desființează și devine sat component al comunei Solești. În anul 1881 satul avea 116 familii ,venite din Transilvania și Bucovina. Satul Șteoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Știbor cel Batrân, "boier din tara de jos, băștinaș în ținutul Vasluiului". Situat la 20 km de Vaslui , cu o distanță de 6-7 km de la șoseaua națională Vaslui –Iasi ( DN24) care trece prin Solești, cu un peisaj continuu de dealuri și văi, așezat pe coasta dealului cu același nume, la capătul văii Burghina.

Satul Boușori, atestat documentar la 3 mai 1495 printr-un document scris pe piele de iepure de către Ștefan Cel Mare.Localizat în sudul ocolului Crașnei -1772,cu un nr de 176 locuitori ( Perepis naselenia Moldavii) ,iar în anul 1780 , conform Actului Financiar din Vaslui erau înregistrați un nr de 219 locuitori. În anul 1816 cătunul Bousori se contopește cu satul Valea-Siliștei (Condica vistieriei Moldovei din anul 1816). Face parte din ocolul Prutului din anul 1833,din ocolul Lohanului în anul 1834,din ocolul Crasnei din anul 1839. Conform unui Buletin ,Foaie Oficiala din 1845 se regasește sub denumirea de ,,Moșia Boușoara,,. Din anul 1865 face parte din comuna Solești,până în anul 1925 când a devenit comună,având în subordine și cătunul Valea-Silițtei. Se desființeaza în anul 1939 când iarași face parte din comuna Solești,iar din 1956 face parte din comuna Stioborani,până în anul 1968 când trece din nou la comuna Solești. Denumirea satului a fost schimată dea lungul timpului ; 1786-Bousor,1830-Bautorii cu 281 persoane,1835-Bousurii,1846-Boisorii cu 341 persoane,1853 – Bousorii, 1924-Bousarii.