Proiect de intervenție socială pentru diminuarea efectelor violenței domestice asupra femeilor

1. Definirea conceptului

Violența domestică este definită ca o amenințare sau produsul a unei răniri fizice în trecutul sau în prezentul conviețuirii cu partenerul. Atacul fizic sau sexual poate fi acompaniat cu intimidări și abuzări verbale; distrugerea unor bunuri personale ale victimei, izolarea ei forțată de prieteni, restul familiei și alte persoane care ar putea constitui un potențial ajutor pentru victimă; amenințări la adresa unor persoane semnificative pentru victimă, incluzând aici și copii, răspândirea unor amenințări și teorii în jurul victimei; (Starck & Flitcraft, 1996).

Violența domestică este un comportament distructiv care are ca scop instituirea și păstrarea controlului asupra celuilalt. Prin acest comportament de pedepsire și rănirea partenerului, aceasta este transformată în victimă.

Există șase tipuri de violență domestică:

- violența emoțională -este mai larg răspândită și face parte din celelalte forme de abuz, dar ea se poate manifesta și izolat prin: cuvinte injurioase, amenințări, intimidări. Dacă această formă de violența pare mai puțin criminală, efectul trăirii ei de durata este dezastruos la nivelul stimei și a încrederii în sine a victimei. Femeia a cărei imagine de sine, sub presiunea violenței partenerului, este afectată, devine neputincioasă în a-și organiza mental viitorul. Ea nu mai poate imagina, planifica existența oricât de banala ar părea ea.

- violența fizică - constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, orientate către victimă

- sau cei dragi ai victimei: copii, părinți, frați, surori, de asemenea, în intimidare fizică.

Violența fizică începe cu aceste gesturi și lovituri care țintesc victima și poate merge până la crimă.

- violența sexuală- începe cu comentarii degradante la adresa femeii și continuă cu atingeri neplăcute și diverse injurii aduse victimei.

- violența economică ( financiară )- refuzul ca victima să-și aibă banii proprii sau surse de câștig, controlul strict exercitat asupra bugetului familial, furtul acestuia, preluarea asupra altor sume de bani sau proprietăți prin fraudă, înșelătorie sau deturnare de fonduri

- violența psihică- manifestată prin ridiculizare, intimidare, luarea în batjocoră a sistemului de convingeri (culturale sau religioase ) ale victimei, șantaj, amenințarea că-i va lua copiii, că o va interna sau că o va ucide, distrugerea patrimoniului familial, manifestarea unui comportament posesiv, etc.

- neglijarea- care vizează, în special, copii sau bătrâni dependenți și care constă în refuzul satisfacerii trebuințelor fundamentale ale acestora - de exemplu, privarea de hrană, adăpost, curățenie, protecție, îngrijirea sănătății și instrucției.

În literatura de specialitate se regăsesc cinci perspective predominante (biologică, psihopatologică, socială, și feministă ) care își propun să descrie cauzele violenței în familie revizuind suportul empiric și descriind implicațiile și limitele intervenției și prevenirii.

2. Teorii sociologice

Teoriile menționate examinează factorii interpersonali și sociali ce mențin, provoacă sau elimină violența din familie.

1.Teoria biologică:

Pune accentul pe factorii genetici și neuropatologici și iau în considerare schimbările în structura și funcționarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrini.

2.Teoria psihologică:

Se referă la maltratare și are ca punct de plecare concepția lui Freud (1959), masochismul feminin. „În această formulare, femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută asemenea unui copil neajutorat, dependent și rău.”

Alte teorii susțin că violența în familie este o deviere a comportamentului autodistructiv dinspre sine, spre alta persoană.

3.Teoria sistematică:

Wileman & Wileman ( 1995 ) au descoperit că reducerea violenței este asociată cu asumarea responsabilității de către bărbat în scopul schimbării și cu asumarea rolului activ de către femeie în echilibrarea puterii în cadrul relației. Aceste descoperiri au contribuit la conceptualizarea agresiunii împotriva partenerilor, ca fiind un act de comunicare.