Studierea pregătirii copiiilor pentru ieșirea din dispozitivul de protecție

1.1 Prezentarea cadrului studiului

Se stie ca, anual, multi tineri parasesc institutia de ocrotire si ca aproximativ 60% dintre ei nu au nici un suport din partea familiei. Ei intampina mari greutati atunci cand doresc sa ocupe un loc de munca, sunt dezavantajati in gasirea unei locuinte, etc. Unii dintre ei prezinta mari riscuri de ajunge in strada si inevitabil sa ajunga delicventi. De aceea lucrarea noastra isi propune sa studieze modul in care copiii aflati in sistemul de protectie sunt pregatiti pentru momentul in care vor parasi institutia.

In cele mai multe cazuri, iesirea tinerilor din sistem este un rezultat natural si nu unul intentionat, orientat si organizat pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta. Chiar daca in multe locuri (chiar si in Judetul Neamt) s-au realizat proiecte-pilot pentru integrarea socio-profesionala a tinerilor de peste 18 ani, ele nu s-au concretizat in structuri specializate pentru acest tip de serviciu social, iar la nivelul directiei nu sunt desemnati manageri si nici responsabili de caz pentru indeplinirea acestor finalitati a PIP.

1.2. Servicii de protectie

In timpul regimului comunist copiii care aveau nevoie de protectie erau plasati in institutii. Abia prin 1997 s-a trecut la o reforma de protectia copilului si anume descentralizarea activitatilor de protectie si dezvoltarea alternativelor de tip familial precum si protectia de tip rezidential. Dupa procesul de descentralizare, casele de copii au fost restructurate.

Serviciile de zi - sunt servicii care asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Accesul la aceste servicii se realizeaza in baza planului de servicii, sau dupa caz, a PIP. Din aceasta categorie fac parte: centrele de zi, centrele de consiliere si sprijin pentru parinti, centrele de asistenta si sprijin pentru readaptarea coplilului cu probleme psiho-sociale, serviciile de monitorizare, asistenta si sprijin al femeii gravide predispuse sa-si abandoneze copilul.

Serviciile de tip familiar - au rolul de a sigura, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea sau ingrijirea copilului separat temporar sau definitiv de parintii sai. Aceste servicii pot avea un caracter specializat in functie de nevoile si caracteristicile copiilor protejati.

Servicii de tip rezidential - au rolul de a asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in conditiile legii, a masurii de plasament. Din aceasta categorie fac parte Centrele de Plasament, Centrele de primire a copilului in regim de urgenta si Centrele maternale. Centrele de plasament includ si casele de tip familiar.

Serviciile de tip rezidential pot avea caracter specializat, in functie de nevoile si caracteristicile copiilor protejati. Organismele private care pot desfasura activitati in domeniul protectiei copilului si al protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, constituite si acreditate in conditiile legii. Pe langa institutiile si organizatiile publice care se ocupa de serviciile de asistenta sociala si de repartizarea fondurilor, in ultimii ani s-au evidentiat tot mai mult ONG-urile.

1.2. Concepte cheie

Protectie sociala - reprezinta sistemul global prin care statul isi asuma responsabilitatea ingrijiri si administrarii a ceea ce este zilnic necesar vietii si dezvoltarii armonioase a copilului.

Sistemul de protectie a copilului - se refera la toate activitatile prin care nevoile copilului sunt satisfacute de catre parinti, tutori sau persoane de ingrijire, atat in familie cat si in institutii de ocrotire.

Activitatile de protectie a copilului includ: ingrijirea fizica (adapost, hrana), asigurarea sanatatii, formarea si dezvoltarea de deprinderi (de igiena personala pana la actiuni de socializare) si deprinderi de control si autocontrol, accesul la educatie, etc.

Ancheta de teren - reprezinta culegerea de date, ceea ce implica discutii cu tinerii ocrotiti, cu personalul salariat si cu conducerea unitatii.

In ancheta noastra de teren am folosit ca metode observatia si interviul.

Integrarea tinerilor in societate si in viata activa, precum si folosirea optima a potentialului lor reprezinta elemente esentiale pentru reducerea riscului excluziunii sociale si pentru ajungerea lor la o crestere durabila a oricarei societati.

Obiective generale

• Observarea stresului dezinstitutionalizarii tinerilor care au petrecut o lunga perioada in centrele de plasament;

• Observarea modului in care se face desprinderea lor de sistemul de protectie;

• Urmarirea inserarii tinerilor pe piata muncii, si felul in care participa activ in societate;

• Observarea modului in care se realizeaza autonomia pentru o viata independenta;

• Identificarea problemelor pe care le au tinerii;

• Modul concret de integrare sociala a tinerilor.

Tinerii institutionalizati sunt o categorie vulnerabila expusa riscului, excluderii sociale, si marginalizarii, deoarece nu au locuinta si nici posibilitati de inchiriere sau de cumparare, intampina greutati la angajare fiind expusi somajului; nu au mijloace proprii de subzistenta si cad adesea victime ale criminalitatii.