Tehnici de investigație și intervenție asistențială

I. POVESTIREA VIEȚII SAU AUTOREFLECȚIA BIOGRAFICĂ

În cele ce urmează este relatată povestea vieții d-nei P. P, în vârstă de 74 de ani, persoană de vârstă a III-a care a întâmpinat diverse dificultăți.

“M-am nascut in data de 16 iunie 1944, in comuna X, judetul Y. Am fost sase frati la parinti, trei fete si trei baieti. Mama era casnica, se ocupa cu treburile gospodaresti, in curte la animale si cu gradina, si nu in ultimul rand de cresterea copiiilor, iar tata se ocupa cu comertul.

Am facut doar opt clase , deoarece asa se facea pe atunci.

Impreuna cu fratii mei ne ajutam foarte mult parintii la treburile gospodaresti, fiecare avea cate o sarcina. Uneori mergeam sa lucram cu ziua la lume prin sat pentru a aduna alimente, branza, lapte, oua, fiind multi nu aveam atatea posibilitati. Noi ajutam la camp de dimineata pana seara. Ajungeam acasa seara la asfintit.

M-am maritat la varsta de 21 de ani, el era sef de brigada, artificier, l-am cunoscut prin fratele meu mai mare, care era si colegul lui de munca. Primul copil care era un baietel P.C. a aparut la varsta de 23 de ani, a fost o binecuvantare deoarece ne-am dorit foarte mult un copil. A fost foarte greu deoarece stateam in chirie, lucra numai sotul si nu aveam atatea posibilitati. Cand a implinit copilul un an ne-am mutat intr-un apartament cu doua camere, intr-un oras invecinat.

Cu doi ani mai tarziu a aparut in viata nostra si o fetita P.S. La scurt timp tata a murit din cauza unei infectii. Vestea a venit ca un cutremur ce a zdruncinat din temelii toate puterile.

Timpul a trecut, in viata nostra a mai aparut un baietel P. P. si o fetita P.E. de care am fost foarte mandrii pentru ca aveam doua perechi, doi baieti si doua fete.

Cand cea mica a implinit varsta de 4 ani mi-am pierdut mama, iar sotul meu a plecat la munca in strainatate deoarece iesise la pensie iar noi ne descurcam foarte greu avand patru copii, iar eu nu am lucrat deoarece sotul spunea sa stau acasa sa am grija de casa si copii.

Anii au trecut, fata cea mare s-a casatorit cu colegul ei de facultate. Ei au avut doi copii, un baiat si o fetita.

Peste doi ani s-a casatorit si baiatul cel mare si a avut doua fetite. In mai putin de 5 luni dupa nunta, sotul meu a incetat din viata dupa luni de suferinta si chin de o boala crunta si anume “cancer”, ramanand cu doi copii acasa, baiatul de 17 ani si fata de 11 ani, ceailalti fiind casatoriti erau la casele lor. N-a fost usor, a trebuit sa indeplinesc rolul de mama si de tata, dar am incercat sa nu le lipsesasca nimic copiiilor mei.

Dupa o perioada foarte scurta de timp de la pierderea sotului, fata cea mica din cauza socului si suferintei a fost diagnosticata cu o tumora pe creier, a trebuit operata de urgenta. Operatia a decurs bine dar a urmat o perioada lunga de recuperari.

Copiii cei mari au plecat in strainatate la munca, iar eu locuiesc in apartament cu fata cea mica. Eu beneficiez de pensie de urmas de pe sotul, fata neavand niciun venit. Starea de sanatate este putin precara din cauza varstei, am numeroase probleme medicale la nivelul membrelor inferoare si a coloanei vertebrale si ma deplasez cu dificultate pe distante foarte mici.

Relatia cu copiii mai mari nu este deloc buna, nu ma cauta si nu sustine, cu exceptia fiicei cu care locuiesc care ma ajuta cu ce poate.”