Violența domestică

I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE VIOLENŢĂ

DOMESTICǍ

1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE ASUPRA CONCEPTULUI DE VIOLENŢĂ DOMESTICĂ

1.1.Definiţia violenţei în familie

Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie8), violenţa în familie reprezintă „orice act sauomisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii,integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi vatămă de manieră gravă dezvoltarea personalităţii sale”.

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ceapare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude

Potrivit unor organizatii guvernamentale care au efectuat studii privind violenta domestica in Romania, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.

1.2. Tipuri de violenţă în familie

Violenţa împotriva femeilor constituie manifestarea unei relaţii bazate pe forţă dintre bărbaţi şi femei, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiţie include diferite forme de violenţă împotriva femeilor şi oferă un cadru pentru conceptualizarea violenţei în familie.

violenţa fizică se manifestă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei.

violenţa psihologică/psihică (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi

violenţa sexuală/Abuzul sexual constă în orice contact sexual nedorit de către partener sau cu privire la care partenerul nu poate să-şi exprime consimţământul valabil format.

violenţă psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale; prin afişarea ostentativă a glumelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicerea realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţământ; deposedare a de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;

violenţă spirituală – subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acţiuni cu efect similarsau cu repercusiuni similare;

violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune; refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar.

. 2 VIOLENȚA DOMESTICĂ, O PROBLEMĂ GLOBALĂ

2.1. Violenta asupra copiilor -,,fata nevazuta a fenomenului”

Violenţa asupra copiilor ramâne în mare măsură ascunsă, din diferite motive. Unul dintre motive este teama: multor copii le este teamă să vorbească despre incidente care implică acte de violenţă împotriva lor. În multe cazuri, părinţii, care ar trebui să să-şi protejeze copiii, păstrează tăcerea atunci când actul de violenţă a fost făcut de soţ/soţie sau de către alt membru al familiei, de către un membru mai puternic al societăţii, cum ar fi un angajator, un ofiţer de poliţie sau de către un lider al comunităţii respective. Teama există în special în locuri unde „onoarea” familiei este pusă mai presus de siguranţa şi bunăstarea copiilor. În special, violul sau alte forme de violenţă sexuală pot duce la ostracizare, alte violenţe sau la moarte.

Rapoarte privind pedepse crude şi umilitoare, mutilarea genitală a fetelor, neglijare, abuz sexual, omucidere şi alte forme de violenţă asupra copiilor sunt făcute publice de mult timp, dar gravitatea şi caracterul urgent al acestei probleme globale a fost doar de curând descoperit.

2.2. Violenta asupra barbatilor

Cercetări interculturale cu privire la violenţa îndreptată împotriva soţiei, arată că în aproape o cincime din societăţile rurale sau de mici dimensiuni nu există violenţa în familie. Existenţa unor asemenea culturi dovedeşte faptul că violenţa îndreptată împotriva femeilor nu este rezultatul inevitabil al structurii biologice sau al sexualităţii masculine, ci mai degrabă o problemă socială, legată de cum este văzută masculinitatea într-o societate.

Studii realizate cu băieti şi fete la vârste fragede, arată că deşi baietii pot prezenta o toleranţă mai redusă la frustrare şi o tendinţăă spre încăierare, acestea sunt micşorate prin socializare şi prin presiunea semenilor cu privire la rolurile de gen.

Gradul de răspândire a violenţei în familie, într-o anumită societate este, prin urmare, rezultatul unei acceptări tacite din partea respectivei societăţi.

Cercetările în cadrul Centrului Special de Pedagogie Clinică, arată că femeile comit cele mai multe acte de violenţă împotriva copiilor şi vârstnicilor; 80% dintre persoane aveau prima experienţă de violenţă provocată de mâna unei femei. Cercetătorii au examinat rolul puterii asupra teritoriului în explicarea violenţei femeii asupra bărbatului, concluzionând că femeia percepe casa ca fiind propriul ei teritoriu; în toată lumea femeile sunt mult mai violente decât bărbaţii în ambientul domestic.

Studii făcute asupra divorţului în familie, arată cum bărbatul este cu mult mai afectat în urma separării, iar sinuciderile în rândul lor sunt mult mai ridicate.

.

2.3. Violenta asupra batranilor

Ĭn literatura de specialitate se estimează la 10% ponderea abuzurilor asupra persoanelor de peste 65 de ani şi la 80% frecvenţa recidivei. Ĭn aproximativ 80% din cazuri, abuzul este datorat unei rude care locuieşte împreună cu persoana de vârsta a treia, altor persoane din anturajul permanent al vârstnicului sau care vin în contact cu acesta, şi în sfârşit, instituţiilor care nu ţin de condiţia de persoană defavorizată a vârstnicului, care ignoră sau chiar calcă drepturile acesteia.

Factorii de risc ai abuzului sunt: vârsta de peste 75 de ani, starea de sănătate, disfuncţii fizice, mentale, senzoriale care afectează capacitatea de apărare de autoingjrijire, pierderea autonomiei, sociodependenţei, necesităţi de îngrijire care depăşesc capacitatea îngrijitorului; lipsa sau insuficienţa legislaţiei de protecţie a unor astfel de persoane. Abuzul bătrânilor în familie este o formă specială de violenţă datorită vulnerabilităţii accentuate a acestei forme de violenţă din cauza fragilităţii şi a vulnerabilităţii extrem de ridicate de care dă dovadă această categorie de persoane. Este cel mai uşor grup de ,,agresat” care nu este capabil să răspundă cuagresivitate în comparaţie cu reacţiile altor membrii ai familiei aflaţi în situaţii similar.