Monografia orașului Buziaș

Orasul-statiune Buzias este situat in sud-vestul Romaniei,la numai 34 km de municipiul Timisoara.

Orasul se desfasoara pe terasa superioara a Timisului la contactul dintre campia si dealurile banatene.

Prin potentialul sau balneoclimateric orasul Buzias se inscrie printre cele mai inzestrate statiuni din tara noastra.Daca am incerca o ierarhizare a statiunilor ar ocupa o pozitie fruntasa conditionata de o serie de atribute specifice,care cumulate in mod armonios,i-au adus de peste 180 ani o faima ce trece hotarele tarii

Precum in tot cuprinsul regiunii Banatului,cercetarile arheologice intreprinse indeosebi in ultimele decenii au pus in evidenta si pe teritoriul de astazi al orasului Buzias numeroase urme si dovezi privind vechimea si continuitatea vietii pe aceste meleaguri.

Resturile de cladiri,monumente de piatra,monede semnalate aici inca din secolul precedent lasa sa se intrevada existenta unei statiuni de tratament din secolul al III-lea e.n.

Legata de vechimea asezarii Buzias esta si problema utilizarii apelor minerale de aici de catre daco-romani.

Specialistii si-au exprimat opinia ca apele minerale de la Buzias erau folosite inca din vremea romanilor.

Primele atestari documentare ale lui Helmuth Wetel,amintesc de Buzias sub numele de “Centum Putei”(1000 de Izvoare)

In orasul-statiune Buzias,apele minerale ocupa un loc important,dat fiind rolul lor in dezvoltarea socio-economica a acesteia.,legat de ele,in timp,s-au conturat o serie de premiere la nivel national.

Descoperirea apelor minerale este pastrata in mai multe legende:

Una dintre ele arata ca un ciobanas ar fi descoperit “apa acra”.

Ea spune ca acesta pazea mioarele in jurul unui izvor si auzind niste murmure in pamant a crezut ca in acel loc este ascunsa o comoara.A inceput sa sape si in timp ce sapa din cauza gazelor emanate i s-a facut rau,tatal sau i-a sari in ajutor si spalandu-l cu apa ce izvora din pamant ciobanasul si-a revenit.Vestea despre patania ciobanasului s-a raspandit si oamenii au continuat sapatul captand apa minerala cu ajutorul unei buturugi de lemn.

O alta legenda afirma ca la inceput ,satul Buzias era foarte rasfirat,iar in intreg hotarul asezarii era mare lipsa de apa de baut.La un singur salas,asezat intr-o padurice frumoasa exista apa buna(in apropierea casei in care locuia mos Bâzies)Cand si de unde a venit mos Bâzies,nimeni nu stie,in taina se soptea ca ar fi rasarit din spuma izvoarelor care fierbeau in gura pamantului.

Cu timpul tot mai multi sateni si-au mutat locuintele langa izvorul cu apa acrisoara.Locul lui era in parcul statiunii,iar urmasii batranului au dat numele asezarii de Bâzias,asa cum si astazi o pronunta banatenii.

O alta problema care a suscitat interes este aceea a originii numelui asezarii.

Astfel,cercetatorul H.Wettel a sustinut ca numele ar deriva din cuvantul slav “buzu” care ar insemna floare de soc,de unde s-a format buzias sau bozias,care ar avea sensul de socet(loc cu soci).

Alti autori au afirmat ca numele Buzias ar deriva din cuvantul turc “buz”,care inseamna gheata sau apa rece ca gheata,nume ce s-ar fi dat asezarii dupa apele minerale reci de aici.

Intrucat insa turcii au ajuns la Dunare de-abia la sfarsitul secolui al XIV-lea,iar numele localitatii este mai vechi,influenta turca este exclusa.

S-a mai emis si o alta ipoteza in secolul trecut ,conform careia toponimul ar proveni din cuvantul sarbesc “buza” sau “boza” ,denumirea unei bauturi fermentate,facuta din tarate cu gust acrisor,ca cel al apei de Buzias.

Si despre vechimea documentara a asezarii s-au facut diverse afirmatii,unele discutabile.

Astfel,o serie de autori sustin ca “tinutul Buziasului”ar fi pomenit la 1071,cand pecinegii l-ar fi pustiit,sau la 1072,cand regele Ladislau-aflat in lupta cu bizantinii-s-ar fi oprit in “campia Buziasului”.Aceasta a doua data este invocata de cronicarul maghiar din secolul al XV-lea,ce vorbeste de o actiune petrecuta in “villam Buzias”.

In contextul celor de mai sus,se admite ca prima mentiune documentara sigura a localitatii dateaza din anul 1320,sub domnia lui Carol Robert de Anjou,care doneaza orasul Buzias nobililor din Buleni

Descoperirea apelor minerale in anul 1805,fapt care a contribuit si el ca desemnarea Buziasului ca centru administrative al celor 31 de localitati ale Domeniului Fondului regionar Timis,a marcat inceputul iesirii asezarii dintr-un anonimat secular.

Se impune a mentiona ca in a doua jumatate a secolului al XIX-lea orasul Buzias era cunoscut peste hotare si pentru mierea de albine care era exportata in Europa si America

In evolutia asezarii,un rol deosebit de important l-a avut declarea ei ca localitate balneara in 1819.

In limitele actuale,teritoriul orasului are o suprafata de 105,2km2,pe care in prezent traiesc aproximativ 8700 de locuitori