Echipamente de Depoluare

1.Aspecte generale privind epurarea apelor uzate

Odată cu dezvoltarea oraşelor, districtelor, zonelor turistice a crescut si poluarea mediului înconjurător. În aceste condiţii, unul dintre factorii decisivi care asigură protecţia mediului este calitatea apei uzate descărcate în emisarii naturali. Actualmente, un factor determinant pentru calitatea apelor îl constituie epurarea apelor uzate, despre care s-a amintit ca fiind în prezent, în mod practic, singurul mijloc de combatere a poluării apelor.

Apele uzate provin din încărcarea apei din natură cu materiale şi substanţe care îi modifică indicatorii de calitate, o poluează. Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată prin utilizarea ei de către om, în cele mai diverse scopuri practice şi prin contactul apelor meteorice (ploaie, zăpadă) cu produse ale activităţii umane, care se găsesc în aer şi pe sol.

În primul caz, întrucât domeniile de folosire a apei îmbracă cele mai diverse forme (apă potabilă, alimentarea cu apă a industriei, alimentarea cu apă a agriculturii, piscicultură, scopuri urbanistice şi de agrement), posibilităţile de poluare a acesteia sunt foarte mari. Cantităţile cele mai mari de ape uzate provin din unităţile industriale.

În al doilea caz, apele meteorice dizolvă diverse gaze toxice din aer (oxizi de sulf, azot, amoniac) sau se încarcă cu pulberi ce conţin oxizi metalici, gudroane sau alte substanţe. Apele de ploaie sau cele rezultate din topirea zăpezilor se pot impurifica în timpul şiroirii lor la suprafaţa solului, ca urmare a contactului cu diversele produse ale activităţii umane (deşeuri menajere, industriale, îngraşaminte, pesticide).

Acţiunea apelor uzate asupra apelor de suprafaţă constă în:

• modificarea calităţilor fizice, prin schimbarea culorii, temperaturii, conductibilităţii

• modificarea calităţilor organoleptice (gustul şi mirosul)

• modificarea calităţilor chimice prin schimbarea reacţiei apei (pH-ul), creşterea conţinutului de substanţe toxice, schimbarea durităţii, reducerea cantităţii de oxigen datorită substanţelor organice din apele uzate

• distrugerea florei şi faunei valoroase şi favorizarea dezvoltării unor microorganisme, ca şi marirea numărului de virusuri şi de bacterii, printre care se pot găsi şi germeni patogeni.

Problema epurării apelor uzate începe să apară acolo unde s-au epuizat căile de reducere a debitelor şi încărcărilor în substanţe poluante organice sau anorganice. [Teuşdea V.2000; Mohan Gh. si colab.,2003; Pretty J. si colab.,2003]

1.1.Tehnologii generale de epurare a apelor uzate

Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice şi bacteriologice prin care se reduce încărcarea în substanţe poluante organice sau anorganice. Ea are ca rezultat obţinerea unor ape curate în diferite grade de purificare în funcţie de tehnologiile şi echipamentele folosite şi un amestec de corpuri care sunt denumite generic nămoluri. [Ianculescu O. si colab.,2001]

În funcţie de procesele ce stau la baza epurării, aceasta poate fi:

• epurare mecanică ce utilizează procedee fizice de îndepărtare a particulelor de substanţe solide organice plutitoare, nisip, particule de sol plutitoare, folosind pentru aceasta grătare, site, decantoare gravitaţionale;

• epurare chimică utilizează procese chimice şi fizico – chimice pentru îndepărtarea sau inactivarea poluanţilor în suspensie sau dizolvaţi (emulsii uleioase, substanţe organice solubile);

• epurare biologică se aplică pentru îndepărtarea din apă a poluanţilor organici biodegradabili care pot constitui hrană pentru microorganisme, prin dezvoltarea şi întreţinerea populaţiilor de microorganisme ce se pot dezvolta pe suportul nutritiv oferit de substanţele organice din apă;

• epurare avansată se aplică

Epurarea apelor uzate cuprinde două grupe de operaţii succesive:

• reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi

• prelucrarea substanţelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume) din prima operaţie.

Epurarea are ca rezultat obţinerea unor ape curate în diferite grade de purificare în funcţie de tehnologiile aplicate, precum şi a unui amestec de corpuri ce sunt denumite nămoluri. Atât apele cât şi nămolurile trebuie să fie deversate fără ca prin aceasta să se aducă prejudicii mediului înconjurător. Această condiţie se poate realiza numai printr-o epurare avansată a apelor uzate.

Procesul de epurare se referă la amestecuri polifazice care conţin diferite corpuri dispersate în mediul apos a căror concentraţie totală este sub 1 %. Această concentraţie foarte mică impune adoptarea unor tehnologii deosebite şi alegerea instalaţiilor şi a echipamentelor aferente. [Rojanschi V. si colab.,1997; Baciu D. si colab.,2001]