Conceptul de securitate contemporană din perspectiva școlii de la Copenhaga. securitatea militară - conflictul din Georgia

INTRODUCERE

În a doua jumătate a secolului douazeci conceptul de securitate a fost privit ca referindu-se în mod exclusiv la relaţiile de securitate militară. Mulţi analişti au contestat foarte serios această definiţie.

Provenind din latinescul „securitas-securitatis“, termenul desemnează „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentimentul de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol.

Motivul pentru care politica de securitate şi-a îngustat aria de interes până la a se concentra aproape exclusiv pe chestiuni militare a fost începutul cursei înarmării nucleare. De la sfârşitul anilor 40, ideile şi modul de abordare a securităţii internaţionale au devenit tot mai preocupate de elementul ‘nuclear’,asta înseamnă că discursul a fost influenţat tot mai mult de catre chestiunea dominantă a armelor nucleare. La începutul anilor 60 conceptul strategic de prevenire domină discursul în domeniul securităţii

Etapa actuală se caracterizează printr-o complexitate şi o diversitate fără precedent, generate de mutaţiile care se produc pe toate planurile – politic, economic, social.

Toate aceste uriaşe transformări imprimă, la rîndul lor, caracteristici specifice vieţii internaţionale, relaţiilor dintre state, prin aducerea în prim plan a unor fenomene, tendinţe şi evenimente ce trebuie descifrate spre a li se găsi soluţii corespunzătoare pentru ca pacea omenirii, securitatea şi progresul popoarelor să fie asigurate.

Ideea de securitate şi-a lărgit sfera de cuprindere. Dacă, în mod tradiţional, tratatele privind securitatea internaţională şi menţinerea păcii cuprindeau prevederi de limitare a potenţialului militar, neutilizarea armamentului de un anumit tip, limitarea recurgerii la forţă etc., sfârşitul secolului XX aduce un element de noutate în cadrul conceptului de securitate, şi anume acela al securităţii mediului. Tot în sfera ideii de securitate internaţională, în ultimul secol, a fost inclusă şi aceea conform căreia ameninţările la adresa securităţii internaţionale nu au ca sursă numai conflictele internaţionale, ci şi conflictele interne.

Ideea de securitate este stipulată şi în Carta ONU, prin care se interzice utilizarea forţei ca modalitate de agresiune împotriva unui stat suveran pentru a se evita punerea în pericol a securităţii internaţionale .

Totodată, secolul XX pare să fi scos, mai mult decât oricând, în evidenţă legătura dintre securitatea internaţională şi aspectele economice. Securitatea internaţională este esenţială pentru asigurarea creşterii şi prosperităţii economice, iar forţa economică este cheia pentru asigurarea potenţialului militar, văzut ca garanţie a securităţii.

CAPITOLUL I

1.Conceptul de securitate: Școala de la Copenhaga

Şcoala de la Copenhaga este în general asociată cu “Copenhagen Peace Research Institute”, înfiinţat în 1985. Institutul a avut o contribuţie importantă în dezvoltarea studiilor despre pace şi securitate în zona peninsulei scandinave

„Şcoala de la Copenhaga” a devenit numele comun pentru întreaga analiză a conceptului de securitate prin care s-a încercat reconceptualizarea termenului. Cei mai importanţi reprezentanţi ai aceste şcoli sînt fără îndoială Barry Buzan şi Ole Waever.