Construcția Europeană între fibra națională și proiectul pan-european

Introducere

Ca instanță definitorie al spațiului european, conceptul de pan-europa a reprezentat întotdeauna o ipoteză de gândire, materializarea prin cuvinte a unei speranțe de renaștere a Bătrânei Europe și a începutului unei ere noi.

Atrași de limpezimi, de manifestările timpului, de mirajele existenței, într-o manieră sisifică, numeroși gânditori politici precum Richard von Coudenhove-Kalergi, Victor Hugo, Stefan Zweig, Friedrich Schlegel, Emanuel Kant și mulți alții, sub auspiciile vremii în care a activat, mențin și azi pilonul valoric ridicat și recreează nouă, contemporanilor, Europa, oferind un termen de comparație.

Pe măsură ce am dobândit un simt al valorificării timpului și al propriului potențial intelectual, am realizat că studiind, omul devine un factor de progres și civilizație. Oportunitățile întru realizarea acestui deziderat pornesc, în primul rând, din autoconștientizarea avidă a eului și cunoașterea adevărului. Acest adevăr este văzut în istorie, care întemeiază din interior ființa și crează „competențe ale ființei”. Europa nu se poate „salva” decât prin idealuri, de aceea este „captivă” acestui spațiu-plasă, iar noi suntem ,,obsedați" de taina dreptății. Anume din acest motiv, pe care îl considerăm primordial, am optat pentru această lucrare întitulată ,,Construcția europeană între fibra națională și proiectul pan-european”. Este un studiu amplu, în a cărui pagini am construit imaginea adevărată a Europei din perioada secolului al XIX-lea și până în prezent. Cert este faptul, că acest studiu condiționează irevocabil: dedicație, sacrificiu, voință și vrere. Toate însă sunt acoperite de forță și entuziasm.

Ne propunem în acest studiu să răspundem la întrebările dacă: Va ajunge sau nu Europa să fie conturată și caracterizată de unicitate și cooperare și în ce realitate se află acum? Dar, nu răspundem direct la întrebările evocate, lăsăm un spațiu de cuget și analiză pentru formarea propriilor păreri fără să uităm să îndrumăm și apreciem util să trimitem decent la obervația lui Gh. I. Brătianu în legătură cu posteritatea lui Nicolae Iorga: ,,în împrejurările nou create de mintea savantului se cuvine să nu uităm pe umerii cui ne-am ridicat pentru a privi peste peretele despărțitor, iar altora le este dat să cumpănească în judecata lor opintirea uriașului pe care se sprijină contribuția acelora ce pot privi mai departe, fiindcă au venit mai târziu’’.

Pentru a evita ambiguitățile și confuziile care blochează procesul firesc de cunoaștere, lucrarea este organizată în patru capitole și conține concluzii plauzibile și bibliografie.

Declinul hegemoniei mondiale europene

Privind retrospectiv, secolul al XIX-lea a fost epoca dominației mondiale europene. Hegemoniei mondiale europene i s-a putut sustrage doar America, sub conducerea Statelor Unite. Astfel, proclamarea doctrinei Monroe a însemnat declarația de independență a continentului american față de Europa. Cu toate astea, Europa constituia centrul lumii: politica mondială se identifica cu cea europeană. Europa însă nu mai era prezentată ca fiind nici centrul politic, nici cel economic sau cultural al lumii. Principalele cauze ale acestei răsturnări politice au fost următoarele: extinderea Imperiului Rusesc dincolo de Europa, emanciparea Asiei, Avântul Americii și nu în ultimul rând, declinul Europei.

Privind situația Europei în lume, se poate afirma faptul că Europa nu există din punct de vedere al unei noțiuni politice. Aceasta adăpostește un haos de state și popoare, completate de chestiunea europeană, adică de un izvor de nesiguranță și neliniște. O soluție propusă pentru rezolvarea chestiunii europene era unificarea popoarelor sale. Această unificare se identifica cu constituirea unei federații Pan-Europene.

Din punct de vedere geografic, nu există un continent european, ci doar o peninsulă europeană a continentului eurasiatic. Noțiunea de Europă derivă dintr-un amestec de elemente geografice, politice și culturale. Dintr-o analiză a lui Coudenhove-Kalergi în lucrarea sa "Pan-Europa", granițele de nord, sud și vest au fost stabilite geografic, cea de est politic. El afirma că împărțirea lumii se face în: zone ale lumii, imperii mondiale și civilizații mondiale. Astfel geografic, lumea locuibilă se împarte în : Eurasia, Africa, Australia, America de N si America de S. Politic, lumea se divide în america, european, extrem-oriental și rusesc, iar din punct de vedere cultural, lumea cunoaște cultura chineză, indiană, arabă și desigur, europeană. Cultura europeană este descrisă ca fiind cultura rasei albe, aparută pe terenul fertil al antichității și creștinismului. De aceea, cultura europeană este cunoscută ca și cultura creștină.

Ca noțiune politică, Europa cuprinde totalitatea statelor democratice și parțial democratice ale Europei continentale. Noțiunea de Europa este prezentată, spre deosebire de varianta sa geografică, ca fiind Pan-Europa. Printr-o organizare unitară, Pan Europa își poate obține singură toate materiile prime și alimentele de care are nevoie, devenind astfel, și pe tărâm economic, independentă.