Dezvoltare regională - Valea Vaserului

VALEA VASERULUI

I. ISTORIC

Scurt istoric al Văii Vaserului

Istoria Văii Vaserului nu poate fi disociată de istoria ţinuturilor Vişeu de Sus, istorie care cu cât este mai mult cercetată cu atât devine mai impresionantă. Valea Vaserului este legată în primul rând de exploatoarea pădurilor din zonă, care a fost practicată în mod organizat odată cu apariţia etnicilor zipseri de origine germană, din Zips(Slovacia), casta profesională cunoscută ca tăietori de lemne şi care au fost chemaţi de către Maria Teresia pentru a organiza exploatarea pădurilor de atunci, propietate regală pe Valea Vaserului.

Anul apariţiei acestei etnii în zona Vişeului se presupune a fi 1773. Ca motivaţie această etnie a semnat un contract cu puterea regală că nu vor părăsi zona în care au fost aduşi, primind în schimb suprafeţe de teren pentru construcţia caselor şi alte facilităţi care erau acordate în perioada de inactivitate (iarna). Se menţionează această etnie în mod special ca fiind nucleul organizatoric al unei exploatări forestiere organizate, dar pe lângă aceşti zipseri comunitatea de la acea vreme şi până către zilele noastre a fost formată dintr-o varietate de etnii, germani, ucrainieni, maghiari, ruşi, slovaci, polonezi, evrei şi bineinţeles români, care au format o comunitate extrem de harnică, liniştită şi extrem de unită, legându-şi existenţa în mod exclusiv de această Vale a Vaserului (etimologic denumirea de Vaser derivă de la Vas-ẻr =artere, vene de fier, cu trimitere probabil către mineritul mai vechi din zonă sau existenţa apelor minerale de pe această vale - este o ipoteză, alta ar fi –Waser în germana=apă).

Lemnul a fost exploatat şi transportat la începuturi prin practicarea plutăritului, care era foarte bine organizat pe râul Vaser, unde buştenii erau tăiaţi cu ajutorul topoarelor, corhăniţi pe jgheaburi cu apă, adunaţi cu ajutorul stăvilarelor construite de-a lungul văii în zonele Măcârlău şi Făina iar de aici se formau plute în grup de câte 4-5 persoane care erau aduse pe apa Vaserului până la confluenţa cu râul Vişeu, unde, mai departe se formau convoaie de plute depăşind cantitatea echivalente a 100 de vagoane, care luau calea Tisei şi a Dunării. Aceste imense convoaie erau conduse de doar trei oameni, care se schimbau între ei în mod continuu. Plutaşii de pe Waser au fost predecesorii vestiţilor plutaşi ai Bistriţei. Acest sistem de transport cu ajutorul plutăritului a continuat până în 1918, când zona Tisei a devenit zona de graniţă iar activitatea ţinuturilor Vişeului a fost practic blocată. Acest blocaj a durat aproximativ 10-15 ani, perioadă în care majoritatea oamenilor şi-au reorientat activitatea către domeniul agricol (plecând în zona Banatului).

În 1929 puterea regală a hotărât reluarea activităţii de exploatoare a lemnului. Astfel au fost aduşi specialişti de la Cernăuţi, cu ajutorul cărora a început construcţia unei fabrici de cherestea şi instalarea unor gatere a căror caracteristică constă în faptul că erau independente din punct de vedere energetic, adică 4 gatere funcţionau pe bază de abur (cazanele au fost aduse din portul Constanţa), folosindu-se în arzatoare rumeguş, care printr-un sistem ingenios era introdus în cazan chiar în timpul tăierii.

Etnii

În 1773 apar primii saşi (numiţi în zilele noastre zipseri) în Maramureş, din zona Zips (Slovacia de astăzi). Zipserii sunt o comunitate de origine gemană. Această comunitate a fost adusă de Maria Teresa şi împăratul Iosif, în ideea de a organiza exploatarea şi transportul masei lemnoase de pe Valea Wasserului în oraş. Timp de 150 de ani aceşti tăietori de lemne au stat la baza organizării exploatării forestiere din zonă prin semnarea unui contract cu puterea imperială austriacă. Acest contract conţinea promisiunea zipserilor de a tăia şi transporta masa lemnoasă de pe Valea Wasserului.