Germania

CADRU CONSTITUŢIONAL, REGIM POLITIC, FORMĂ DE GUVERNĂMÂNT

SCURT ISTORIC

Comunitatea şi limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca ţară/teritoriu Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederaţia Germană de Nord (dominată de Prusia), apoi Bavaria, precum şi diferite alte regiuni, excluzând însă părţile vorbitoare de germană din Austria. Acesta a fost deja cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca "imperiu".

Primul Reich - cunoscut pentru mult timp drept Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană -- provenea din divizarea Imperiului Carolingian în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (şi ultimul) a fost cel al naziştilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până în 1945.

Germania, care devenise una dintre importantele puteri din Europa, s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria (1914). Războiul s-a încheiat în 1918, şi, ca una din urmări, împăratul german a fost forţat să abdice. În Tratatul de la Versailles de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război.

Unii politicieni consideră că condiţiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919 şi problemele economice ale crizei economice mondiale începând cu 1929 i-au permis partidului nazist al lui Hitler NSDAP să fie ales de către cetăţenii germani şi în cele din urmă să formeze un nou guvern în 1933, cu Hitler în funcţia de cancelar.

Anul următor Hitler a preluat tot controlul, devenind şeful statului şi scăpând de opoziţie prin aplicarea forţei. În 1935 anti-semitismul a devenit o politică oficială de stat germană, justificată formal prin Legile de la Nürnberg - Nürnberger Gesetze. A făcut o alianţă cu Italia şi Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokyo. Politica lui Hitler de a anexa ţările vecine a culminat cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa la 1 septembrie 1939.

În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câştigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari părţi a URSS şi nordului Africii. În 1941 naziştii au pus în aplicaţie Holocaustul ca politică de stat de ucidere în masă, bazată pe argumente şi pretexte rasiste, a milioane de evrei şi alte naţionalităţi. Între 1942-1943 balanţa în război s-a schimbat, succesele trecând de partea Aliaţilor împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. În aprilie 1945 Hitler şi-a recunoscut eşecul său total şi s-a sinucis. La 8 mai 1945 Germania a capitulat fără condiţii.

În urma războiului, Germania inclusiv Berlinul au fost împărţite în patru sectoare, controlate de către Franţa, URSS, Regatul Unit şi Statele Unite. Această împărţire a culminat prin constituirea pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală Germania (RFG,), iar partea de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG).

Germania de vest şi-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând bine-înţeles şi constituţia RFG.

Tratatul care a definit această reunificare se numeşte "Doi Plus Patru" (a fost încheiat de către cele două state germane şi cele patru puteri care deţineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franţa şi URSS).

Experienţa istorică a Germaniei diferă considerabil faţă de majoritatea celorlalte democraţii europene. Forţele socio-politice care au modernizat Europa au ajuns mult mai târziu în Germania şi cu siguranţă au avut un efect mai limitat.