Naționalizarea firmelor - soluție pentru redresarea economică

Introducere (Definirea problemei şi a obiectivelor urmărite)

Momentul “crah-ului financiar” din 2007 a destabilizat întregul mapamond, în contextul în care statele erau legate vicios de o parte din economia Americii sau cel puţin o influenţă indirectă se resimţea asupra lor, ceea ce a cauzat pe parcursul timpului la o diminuare a prestigiului şi a credibilităţii economiei americane. Recesiunea economică declanşată în SUA şi naţionalizarea instituţiilor financiare au compromis, cel puţin temporar, eficacitatea promovării globale a modelului economic capitalist de tip american, considerat, în trecut, ca cel mai capabil de a crea progres economic şi prosperitate.

Problema pe care încercam să o definim şi să o analizăm mai complex este legată în particular de contextul Romaniei şi mai exact de partea de naţionalizare a firmelor şi de modul în care acest intervenţionism statal ar putea să constituie o posibilă soluţie pentru redresarea economică. Ideea de la care pornim în derularea lucrării de cercetare constituie doar o bază teoretică pentru un viitor proiect mai amplu, care să sprijine o strategie guvernamentală menită să ia măsuri viabile în problemele crizei economico-financiare sau chiar să constituie suportul de formulare a unei posibile politici publice din domeniul economiei.

In contextul în care problema crizei financiare a luat o amploare neestimată în întregul sector economic românesc, printre obiectivele esenţiale ale lucrării se identifică concretizarea unei abordări care să propună o nouă perspectivă de soluţionare a crizei economice în ideea urmăririi unei politici de naţionalizare. In primă instanţă sunt vizate băncile din sectorul privat, iar pe parcursul procesului sunt înglobate şi firmele mici şi mijlocii ( acest lucru realizându-se în urma expertizelor efectuate în alte ţări unde s-a urmărit acest tip de strategie economică ). Practic, este vorba de o forma de naţionalizare parţială a unor companii, pentru o perioadă limitată, până când situaţia financiară a acestora revine la normal.

Pentru a putea inţelege mai exact ceea ce ne-am propus să facem este necesară definirea unor termeni cheie şi de ce anume aceste concepte sunt importante în contextul cercetării noastre.

In primul rând, prin naţionalizare ca termen general, se înţelege preluarea parţială sau totală de către un guvern a activelor şi a administrării unei entităţi private de orice fel . Această noţiune a fost des vehiculată în ultima perioadă în sectorul economic, şi în ideea în care multe bănci naţionale au apelat la naţionalizare pentru a sprijinii instituţiile financiare cu grave probleme de lichiditate. Când vorbim în particular de naţionalizarea firmelor ne referim la procesul prin care statul controlează anumite companii prin diferite metode, aici intrând şi transformarea datoriilor firmelor în acţiuni, şi, după ce companiile se restabilesc, situaţia să poată reveni la normal sau să se aibă în vedere neimpozitarea profitului reinvestit, să se acorde subvenţii şi ajutoare din partea statului care să regleze indicele economic al firmei.

La nivel de politică economică, statul, prin organismele sale specializate, posedă două mari parghii prin care poate interveni asupra activităţii economice în ansamblu sau : 1) prin politica monetară – constând, în esenţă, din manipularea ofertei de monedă şi reglementarea sistemului bancar-financiar, adică a mediului principal în care are loc circulaţia monetară şi 2) prin politica fiscală – constând, în sens larg, din totalitatea mijloacelor prin care guvernul poate influenţa în mod direct producţia şi distribuţia economică ,cum ar fi taxe, tarife, reglementări şi alte bariere indirecte al căror cost trebuie luat în calcul de actorii economici.

O altă dimensiune a obiectivului urmărit se focalizează pe aşa numitele “learning objectives” care se concretizează în general în deprinderile formate ca urmare a acumularii şi colectării de date şi informaţii. Ţinând cont de faptul că este o problema de actualiate, abordarea acestei tematici trece dincolo de sfera geopolitică şi socială a statelor, fiind necesară o informare cât mai corectă care să provină din surse veridice.

Motivaţia alegerii acestei tematici este justificată de faptul că problema abordată şi anume găsirea unei soluţii care să ajute la redresarea economică tratează un subiect cu consecinţe şi de interes global astfel că revizuirea studiilor de specialitate în domeniu a constituit un real exerciţiu de îmbunătaţire a deprinderilor necesare demarării unei lucrări ce ar putea constitui o bază teoretică pentru o viitoare cercetare de mai mare amploare. Şi mai mult decât atât, în mod inevitabil criza are efecte asupra creşterii economice globale şi are în continuare consecinţe politice, strategice şi sociale majore ceea ce a presupus trecerea în revistă a unui număr considerabil de publicaţii şi studii.

Teza lucrării porneşte de la construcţia ideii de naţionalizare a firmelor ca şi o posibilă soluţie pentru redresarea economiei în România, afirmaţie ce rămâne deschisă şi care indiferent de rezultatul pe care îl generează în ţara noastră, constituie în unele ţări un model eficient de stabilitate economică. În vederea susţinerii afirmaţiei anterioare, în lucrare au fost elaborate 5 studii de caz pe diferite ţări – Franţa, Islanda, Marea Britanie, Polonia şi Rusia care au experimentat întregul fenomen de criză financiară, propunând în egală măsură soluţii intervenţioniste de naţionalizare pentru depăşirea momentului critic. Intervenţiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supravieţuirea nu numai a întreprinderilor viabile, dar şi a altor firme ineficiente care, de fapt, ar merita să fie eliminate sau falimentate. Legătura dintre România şi cele 5 state este relevantă în condiţiile în care politicile economice şi strategiile adoptate în aceste ţări apar ca posibile modele de aplicat în contextul economic al ţării noastre. În acest sens este necesară o revizuire a referinţelor care tratează evoluţia teoriilor intervenţioniste în economie, în special o analiză succintă a ideii de naţionalizare ca soluţie pentru redresarea economică a statelor.