Obiectivele și Interesele Politicilor UE

Interesele si obiectivele principale vizate de politicile UE pot fi grupate in 5 categorii:

- Stabilirea Pietei Unice Europene,

- Politici economice si financiare

- Politici functionale

- Politici sectoriale

- Politica externa

Stabilirea Pietei Unice Europene

Cel mai important motiv pentru care dinamismul si profilul Comunitatii Europene a fost atit de ridicat in anii ’80 a fost obiectivul crearii unei Piete Unice pina in 1992.Acest program a fost intr-adevar o dezvoltare a programului pe termen lung a UE de creare a unei piete comune. Dupa ani in care s-au inregistrat progrese reduse in aceasta directie, un numar de factori s-au combinat in anii ’80 pentru a convinge guvernele sa accelereze eforturile in acest sens:

- cresterea economica din a doua parte a anilor ’80 continua sa se mentina;

- Comunitatea incepea sa fie depasita in mod evident de competitorii ei – SUA si Japonia, in special in ceea ce priveste noile tehnologii;

- A devenit din ce in ce mai puternica perceptia faptului ca dezvoltarea fragmentata a economiilor nationale nu era profitabila pentru statele membre

- Aderarea la CEE a Greciei in 1981, a Spaniei si Portugaliei in 1986 a convins pe toti ca nu se putea continua in acelasi ritm.

In acest context, in aprilie 1995 Comisia a dat publicitatii un raport oficial, Completing the internal market.Acest raport a identificat aproximativ 300 de masuri care trebuie luate pentru ca Piata Comuna sa devina o realitate, stabilind si termenul limita pentru acest obiectiv – 31 decembrie 1992. Consiliul European, la reuniunea de la Milano (iunie 1985) si Luxemburg (decembrie 1985) a hotarit ca atit obiectivul Pietei Comunie cit si limita pentru indeplinirea acestuia sa fie incluse in Actul Unic European. Inserarile la Actul Unic European cuprindeau amendamentele si adaugirile Tratatului Comunitatii Economice Europene. Articolul 13 din Actul Unic European a avut o importanta deosebita :

“Comunitatea va adopta masuri cu scopul de a stabili progresiv masuri in vederea crearii Pietei in terne pina in 31 decembrie 1992. Piata interna va avea ca efet crearea unei zone fara frontiere interne in care circulatia libera a marfurilor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor este asigurata in conformitate cu prevederile acestui Tratat.”

Raportul Comisiei cauta, in esenta, sa stabileasca conditii in care activitatile pietei – cumparare, vinzare, imprumuturi, productie si consum – sa fie realizate la nivel comunitar la fel de simplu ca la nivel national. Se spera ca prin scoaterea obstacolelor si a barierelor care sectionau si fragmentau Piata Comuna, eficienta, cresterea economica si prosperitatea sa fie promovate. Intr-un context deregulator, trei tipuri de obstacole au fost identificate in vederea inlaturarii lor : obstacole de ordin fizic, tehnic si fiscal.

Comisia nu pornea chiar de la 0 in eforturile sale ; o piata libera fusese creata prin Tratatul CEE. Raportul acesta avea menirea de a impune un nou ritm procesului care Tratatul il efectua mult prea incet. Multe din dispozitiile Raportului nu erau lucruri noi, mai fusesera propuse, dar se astepta acordul consiliilor de ministri.

Raportul trebuie sa fie plasat incontextul unor eforturi pe termen lung a Comunitatii de a crea o piata comuna, sau cum a mai fost numita, o Piata Unica Europeana. Scopul a fost urmarit, cu succes limitat, pina la aparitia Raportului, si a continuat, dar si cu masuri care nu fusesera specificate in Raport. Scopul crearii unei piete unice se bazeaza pe 4 piloni.

Primul pilon este garantarea miscarii libere a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. Dintre aceastea, circulatia bunurilor s-a bucurat de cea mai mare atentie. Era libertatea care parea sa fie cel mai simplu de realizat : toate barierele care blocau comertul trebuiau desfiintate conform Tratatului Uniunii Europene care specifica faptul ca vamile, restrictiile cantitative si masurile care au un efect echivalent nu pot fi permise. Primele doua au fost inlaturate cu succes in anii ’60, cind vamile si restrictiile cantitative au fost suprimate ; insa masurile echivalente au fost mai dificil de eliminat. Pentru acest scop au aparut o multime de legi secundare si o parte din masurile Raportului erau orientate in acest sens.