Paradigmele relațiilor publice în era digitalizării

Introducere

Relatii Publice au fost intotdeauna un domeniu prefesional in care capriciile au fost comune, iar conceptualizarea conceptelor capricioase a fost slaba sau inexistenta. Aceste capricii s-au focusat mai mult pe concept precum: imaginile, perceptiile, mesagerie, reputatie, branduri, comunicare de marketing integrate, ROI = (analiză comparativă a beneficiilor raportate la costuri de instruire; modalitatea de a afla dacă instruirea şi-a atins obiectivele astfel încât să justifice costurile), comunicare strategic si proiecte de responsabilitate sociala corporativa. Majoritatea practicienilor care urmaresc aceste “capricii” au seturi de abilitati care sunt limitate mediei si mediei relationale, si ei cred frecvent ca media traditional va produce consecintele mofturoase acum in voga.

In consecinta, nu este surprinzator ca multi practicieni de la relatii publice vad noile medii digitale sociale ca o forta revolutionara care schimba modul in care ei gandesc si perturba felul in care ei practica relatiile publice. Mofturile se schimba repede, chiar si asa, oamenii de relatii publice au acceptat rapid social media ca fiind centrul a ceea ce ei considera acum ca fiind o noua forma de relatii publice.

Frenezia multor practicieni in ceea ce priveste media traditionala, a fost inlocuita cu frenezia noilor media sociale. In fiecare zi primesc anunturi de conferinte, seminarii, discutii online, publicatii, carti, website-uri si bloguri in care se discuta cum practicienii pot utiliza social media pentru a putea revolutiona treaba lor in PR. Desi multi practicieni si-au transferat deprinderile si tehnicile de la media traditionala la cea digitala, fascinatia pentru nou promite sa aiba consecinte pentru prefesia de relationist. Daca aceste noi mijloace vor fi folosite la potentialul sau deplin, cred fara discutie ca ele vor face relatiile publice mai globale, strategice, bidirectionale, interactive, simetrice sau dialogite si responsabile social.

In 1996, Vercic, Gruning si Gruning au propus o teorie globala a relatiilor publice care a fost elaborata de Sriramesh si Vercic (2003, 2009) in publicatia lor “Global Public Relations Handbook” si de Sriramesh in “PRism”. Teoria noastra globala a reatiilor publice a incercat sa raspunda la intrebarea daca relatiile public ear trebui sa fie unice in fiecare tara sau cultura sau daca ar trebui sa fie practicate la fel peste tot. Am raspuns la aceasta intrebare teoretizand faptul ca relatiile publice global ear trebui sa stea in mijloc, intre standardizare si individualizare.

Am teoretizat ca la un nivel abstract, sunt un set de principii care ar putea fi aplicate universal, dar, la nivel local, aceste principia ar trebui aplicate diferit in diferite locatii. Accentuez cuvintele “ar putea” si “ar trebui” in fraza anterioara pentru ca noi nu sustinem ca relatiile publice “este” (sunt) practicata(e) conform acestor principii, ca de exemplu Bardhan care a interpretat gresit un principiu de teorie globala (comunicare simetrica) intr-un studio despre relatiile publice din India.

Teoria noastra globala nu este o teorie pozitiva care descrie un tip de relatii publice care este acum practicat peste tot in lume. Cercetarile, precum “Global Public Relations Handbook” arata ca exista prea multa agresiune in relatiile publice practicate in jurul lumii care reflecta diferentele cuturale. Se arata, de asemenea, ca singura forma universala de practicare a relatiilor publice la nivel global este, ceea ce eu numesc, agentie de presa/ modelul publicitate (?) – cel mai putin efficient dintre modele. De fapt, teoria noastra globala este o teorie normativa care argumenteaza faptul ca relatiile publice vor fi cel mai eficiente in toate privintele si in majoritatea partilor ale lumii atunci cand urmaresc princiile generice aplicate impreuna cu variatiile si conditiile culturii locale, politice, sociale si economice. Absenta intr-o tara, nu inseamna ca nu pot fi practicate acolo. Principiile generice au fost descrise in diferite feluri, in diferite publicatii, dar cele esentiale pot fi rezumate ca: