Politici Structurale Comunitare

1. COMPETIŢIA ŞI POLITICA CONCURENŢIALĂ EUROPEANĂ

Concurenţa loială care depăşeşte graniţele poate avea o contribuţie importantă în realizarea unui spaţiu unitar din punct de vedere economic.

Regulile concurenţiale reglementeză comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Ele au menirea să protejeze comerţul de limitările din ecomomia privată.

O grijă deosebită se acordă interdicţiei şi limtării pe verticală şi oriontală pentru înlăturarea concurenţei neloiale. Sunt prevăzute cifre şi procente pentru fiecare produs ce va apărea pe piaţă , totul fiind în favoarea protecţiei ţărilor membre.

De asemenea, sunt o serie de excepţii prevăzute anume, excepţii care au menirea să încurajeze anumite activităţi, să dezvolte anumite ramuri şi, în general, să stimuleze cercetarea, specializarea şi dezvoltarea.

Până şi fuziunle importante pentru comunitate intră sub incidenţa legislaţiei când depăşeşte anumite limite.

Se cuvine, privitor la această problemă,să comentăm pe scurt situaţia României, stat virtual membru al Uniunii.

În general, a fost apreciat în iulie 1997 efortul României de a-şi adapta legislaţia în domeniu. S-au făcut o serie de recomandări pentru viitor, în special pentru domeniul ajutoarelor de stat. O atenţie deosebită s-a acordat pregătrii personalului ce va acorda consultanţă în domeniul competivităţii.România trebuie să intensifice procesul de liberalizare în domeniile: energetic, transport aerian, CFR, portuar telecomunicaţii şi servicii poştale.Camerele legislative au şi dezbătut unele legi în acest sens.

Cum politica concurenţială este o necesitate a Pieţei Interne Europene, este şi firesc ca întreprinderile să intre în competiţie în condiţii egale. Concurenţa este pârghia care pune în mişcare eficienţa economică, investiţiile şi, în general, procesul tehnic. În ultimă instanţă, concurenţa protejază interesele consumatorilor.

2. POLITICA DE CONTROL A AJUTOARELOR EUROPENE

Piaţa internă comunitară trebuie să funcţioneze fără fricţiuni, având în vedere condiţiile identice de competitivitate de pe toate pieţele statelor membre.

Ajutoarele de stat pot distruge competiţia şi pot fi cauza unei dezvoltări economice naţionale greşite din această cauză. Comisia controlează în calitate de organism independent acordarea ajutoarelor de stat în condiţii de menţinere a competitivităţii reale.

Sunt interzise ajutoarele de stat, indifernt de tipul lor, care se alocă favorizând anumite întreprinderi sau ramuri industriale, falsificând competiţia şi nefiind în concordanţă cu prevederile din piaţa internă comunitară. Ajutoarele de stat nu au voie să influenţeze comerţul dintre statele membre.

Ajutorul este alocarea în favoarea unei întreprinderi a unor sume de bani:

-din mijloace de stat (fonduri de stat);

-se alocă unei anumite întreprinderi sau ramuri industriale (în vederea stabilirii de măsuri în favoarea întregi economii );

-se acordă în condiţii care nu sunt în concordanţă cu piaţa (ex: acordarea de înprumuturi cu dobândă mică sau fără, acordarea de garanţie cu toate că bonitatea nu este suficientă ,eliberarea de datorii, împrumuturi);

-duce la o falsă competiţie sau ameninţă competiţia ( competitivitatea îtreprinderii este modificată prin intervenţia statului);

-comerţul intercomunitar este vătămat.

În anumite situaţii se admit unele excepţii:

-anumite ajutoare acordate consumatorilor;

-ajutoare alocate în situaţii speciale (extremă urgenţa ) şi catastrofe naturale;

-ajutoare alocate pentru economia defavorizată;

-ajutoare în vederea promovării dezvoltării regionale;

-ajutoare alocate pentru cercetare şi dezvoltare;

-ajutoare pentru înbunătăţirea protecţiei mediului.

În vederea detalierii practicii de ratificare şi sancţionare, Comisia a emis diverse cadre comunitare şi directive . Ex: cadrul comunitar pentru cercetarea de stat şi ajutorele pentru dezvoltare , protecţia mediului, reguli pentru ajutoarele de salvare şi restructurare. Comisia are sarcina să decidă dacă ajutorul este alocat în concordanţă cu prevederile pieţei sau dacă se îcadreză în prevederile legale. Din această cauză este necesară comunicarea intenţiei comisiei de a aloca orice ajutor astfel încât să se poată decide dacă intră în specificţiile pieţei comunitare.

Fiecare stat membru este obligat să solicite dobânda pentru ajutoarele acordate care nu concordă cu prevederile legale de ajutore. În caz contrar se poate depune plângere la Curtea Europeană de Justiţie.