Provocările și perspectivele din domeniul securității umane în contextul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană

Rezumat

Conceptul de Securitate Umană a fost definit în cadrul activității prodigioase a Organizației Națiunilor Unite în promovarea păcii mondiale, respectării drepturilor omului, cooperării internaționale, respectării dreptului internațional, conform Cartei ONU. În acest context, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a elaborat în a. 1994 anuarul ”Raport de Dezvoltare Umană”, ce a reprezentat, de fapt, o agendă de reformare a sectorului de securitate prin introducerea conceptului de securitate umană.

Astfel, siguranța și securitatea persoanei devine una centrală, interconectată cu alte dimensiuni de securitate, definite de constructiviștii Școlii de la Copenhaga prin care au extins conceptul tradițional al securității, întemeiat pe siguranța statului mai întâi.

Securitatea umană, în noua realitate a sec. XXI, reprezintă una dintre cele mai importante preocupări pentru statele de drept și ale bunăstării, înfăptuită prin prisma acțiunilor unor organisme naționale și internaționale, stabile și funcționale, ca rezultat al angajamentelor actorilor politici și a instituțiilor politice de a dezvolta colectiv și sistematic realitatea socio-politică și cea economică.

În cadrul prezentei lucrări, avem ca scop cercetarea fenomenelor, factorilor prioritari, condițiilor de mediu intern și extern ce ar putea să contribuie la fortificarea în asigurarea securității umane în Republica Moldova. Această analiză se desfășoară în contextul obținerii statutului de stat candidat privind aderarea la Uniunea Europeană și deschiderea procesului de negocieri la aderarea în UE.

Obiective generale: identificarea și evaluarea provocărilor la adresa securității umane la nivel național și internațional; analiza cadrului juridico-normativ în domeniul securității umane în Republica Moldova și aspectele de aplicare a acestuia; riscurile și amenințările asupra vectorului extern de dezvoltare al statului; analiza tendinței generale de dezvoltare a sectorului de securitate umană în Republica Moldova.

Metodologia de cercetare: metoda analizei istorico-evolutive a conceptului de securitate umană, analiza de conținut a documentelor, analiza comparată, analiza statistică.

Cuvinte cheie: securitate, dimensiuni de securitate, securitate umană, stat candidat, Republica Moldova, Uniunea Europeană, vulnerabilități, riscuri, amenințări, strategii de securitate, organizații internaționale, ONU, PNUD

Introducere

Actualitatea și importanța temei abordate: Securitatea umană, conform rapoartelor elaborate de PNUD, reflectă evaluarea generală a mediului de securitate și de protecție a cetățenilor, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a universalității și egalitatății în fața legii. Se referă la demnitatea umană, la un trai decent, la drepturile care permit dezvoltarea personalității și, totodată, reprezintă o preocupare constantă a statelor moderne, întrucât ele sunt rezultatul asocierii cetățenilor și există pentru a le asigura acestora bunăstarea generală.

Este exprimată prin asigurarea unei vieți echitabile, demne și prospere, se adresează combaterii inegalităților, sărăciei și violenței, injustiției sociale, protejării împotriva riscurilor care pot interveni de-a lungul vieții, conflagrațiilor, insecurităților politice, diverselor conflicte, a calamităților de mediu sau a celor provocate în urma activităților umane.

Evoluția conceptului de securitate umană, după cum consideră Ruxandra Stoicescu în cap. V al ediției ”Politica de securitate națională: concepte, instituții, procese” este pe cât de interesantă, pe atât de curioasă. Deoarece conceptul nu s-a născut, tradițional, în școlile de gândire academică sau în mediile politice, ci a fost extrasă din rapoartele PNUD, acest curent obține actualmente tot mai mult spațiu și teritoriu de discuții.

În cap. II al Raportului PNUD din a. 1994, securitatea umană este clasificată în următoarele categorii: securitatea economică, securitatea alimentară, securitatea sanitară, securitatea de mediu, securitatea personală, securitatea comunitară, securitatea politică. Astfel, dimensiunile de securitate umană, la modul cel mai general, acoperă următoarele sectoare:

Securitate socială menită să ofere condiții de trai decente, justiție socială și echitate în ceea ce privește accesul la oportunități și resurse.

Securitate politică și instituțională tratată prin prisma protecției sistemului democratic și al principiul separației puterilor în stat, precum și integritatea instituțiilor și securitatea civică.

Securitate sanitară și de mediu ce asigură accesul universal la servicii medicale de calitate și un mediu sănătos și durabil.

În acest context, încadrarea complexă a provocărilor de securitate umană, în special în actualele condiții prin care Republica Moldova a obținut statutul de stat candidat la aderarea în UE, se impune ca o directie predominantă de acțiune a sectorului de politici publice, cât și a actorilor politici promotori ai interesului național.

Scopul lucrării constă în cercetarea fenomenelor, factorilor prioritari, condițiilor de mediu intern și extern ce pot contribui la fostificarea în asigurarea securității umane în Republica Moldova. Cercetările au loc în contextul provocărilor contemporane de securitate, cât și de obținere a statutului de stat candidat la aderarea în UE.