Regimuri Politice Democratice

INTRODUCERE

Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.

Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti. Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.

Democratia este un tip de regim politic dar si un mod de viata. Ea este produsul societatilor dar este si producatoare de viata si de stiluri colective de existenta. Studiul democratiei cuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale, emotiile etc.

Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a sanselor, recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, maximum de autonomie. Mecanismele care ajuta democratia sa lucreze s-au realizat treptat.

Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de membrii. Atena Antica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu. Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor.

Pentru ca in mod real societatea sa se bazeze pe o organizare si pe o conducere politica democratica, trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza.

1.Regimuri politice democratice

Noţiunea de ”politic” cât şi noţiunea de „politica au constituit cadrul oricărei societăţi, indiferent de natura şi nivelul ei de dezvoltare, preocupări ce au generat activităţi funadamentale în acest sens.

Şi totuşi, multă vreme noţiunea de regim politic a fost şi este încă, redusă la instituţiile de guvernare care formează baza instituţională a sistemului politic.

Viaţa politică, fenomenele politice se desfaşoară într-un anumit mediu social şi politic, sunt configurate de factori politici, economici, geografici, etnici. Mediul fizic, nivelul de dezvoltare economică, de cultură şi civilizaţie, mediul biologic, cel social, psihologic şi politic îşi pun puternic amprenta asupra regimului politic. Cum aceşti factori diferă de la o ţară la alta, regimurile lor politice vor fi diferite. De aici survine dificultatea analizei lor categoriale. În plus, trebuie făcute delimitări cât mai clare între sistemele politice şi regimurile politice, iar acest lucru se realizează mai uşor apelând la teoria sistemelor.

Atât sistemele politice, cât şi regimurile politice sunt subsisteme, care se intersectează, ale sistemului social global. Dacă sistemul politic indică modul de organizare şi exercitare a puterii politice de către autorităţile statale în concordanţă cu un set de valori şi idei, programe ale partidelor politice, regimul politic pune în evidenţă metodele de exercitare a puterii folosite de instituţiile publice ale statului. Cu privire la aceste lucruri, din punctul meu de vedere putem spune că sistemul politic îşi poate modifica configuraţia, fără ca regimul politic să se schimbe.

Dificultatea definirii clare a unui regim politic constă în faptul că noţiunea sau conceptul respectiv nu se aplică unei entitaţi abstracte, ci unui regim politic concret, existent într-un stat şi într-o anumită etapă de dezvoltare a acestuia. Cum, fiecărui stat îi sunt proprii anumite elemente de natură politică, economică, socială ce-i caracterizează regimul politic, conceptul respectiv tinde să cuprindă sau să reflecte aceste elemente. Dacă conceptul teoretic de regim politic este însă construit pe baza unor criterii metodologice rigide, şablonarde şi aplicat fără discernământ unor realităţi politice dinamice, există riscul ca unele caracteristici ale regimului respectiv să se piardă. Interpretarea unui regim politic într-o astfel de manieră va fi mai mult sau mai puţin eronată.

Acestea sunt unele dintre motivele pentru care profesorul Georges Burdeau consideră că în definirea regimului politic trebuie să se ţină seama, pe langă conceptul juridic, şi de structura economică şi socială a statului asupra căruia se face analiza politică, de baza puterii pe care o exercită guvernanţii, de obiectivele pe care şi le propun aceştia şi de mijloacele şi metodele la care recurg, de forţele economice, politice şi sociale de care sunt legaţi cei ce guvernează.