Reorganizarea sistemului de învățământ superior, în vederea creșterii calității educației pentru un sistem de învățământ eficient

Introducere

“Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună masură imprevizibil”

Sistemul educaţional are un rol fundamental în dezvoltarea durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. Unul din obiectivele prioritare al sistemului educaţional este formarea competenţelor şi aptitudinilor necesare pentru socializare şi „formarea abilităţilor de integrare pe piaţa forţei de muncă şi realizarea carierei profesionale”. Acest obiectiv este asigurat de învățământul profesional, din care face parte şi învăţământul superior.

Sistemul educational din Romania se afla la rascruce. Reforme importane initiate dupa caderea comunismului vor trebui continuate pentru imbunatatirea rezultatelor in educatie.

La fel ca în toate ţările Uniunii Europene, şi în România viaţa universitară ar trebui să graviteze în jurul unor elite creatoare de şcoală, cu ridicat potenţial de cercetare şi de transmitere a informaţiei. Degradarea de ansamblu a vieţii universitare româneşti de azi nu se datorează în nici un caz unei eventuale incapacităţi intelectuale a românilor, ci a unor motive specifice sistemului academic românesc.

Pentru a ajunge ca universitatile din țara noastră să se numere printre universitatiile de prestigiu din Europa, trebuie revizuit întregul sistem de învățământ, pornind de la cel școlar până la studiile superioare. O reformă a învățământului trebuie avută în prim plan pe lista guvernanților din țară, și trebuie tratată cu un interes specific și alocate bugete cât mai mari pentru o îmbunătățire a calității învățământului.

Universitățile trebuie să fie competente cu cele din cadrul UE, să se reducă numărul celor particulare care nu îndeplinesc cerințele și să crească calitatea educației oferite în sistemul de învățământ superior din cadrul universităților de stat.

Universitatea nu e o firmă de prestări „ servicii educationale”. Studenții nu trebuie să mai trăiască cu impresia că simplul fapt de a plăti o taxa de școlarizare, le asigură și absolivirea, obținerea unei diplome. În fapt obținerea unei diplome trebuie să releve faptul că există o competență și studentul se poate numi în adevăratul sens „licentiat în ”

De asemenea trebuie restructurat și sistemul de predare și valorificare a informațiilor transmise. Reducerea cumulului de informații în pofida unor lucruri practice și sporirea creativității studenților, în special în anii terminali. O programă teoretică redusă chiar și la nivelul liceului, și în clasă XII-a, posibilitatea alegerii opționalelor prin pregătirea elevului pentru învățământul superior.

I. Situația actuală a sistemului educațional în Romania

România este semnatară a Declarației de la Bologna (2000), în care se preconizează formarea unui spațiu unic european în domeniul învățământului superior și a cercetării. În pofida acestor angajamente se remarcă totuși un proces continuu de degradare a învățământului universitar românesc. În prezent, există tendința în lumea universitară ca profesorii să nu respecte condițiile de valoare unanim acceptate în instituțiile de învățământ europene de tradiție și valoare recunoscute. Deși România este țara de origine a unui număr important de profesori și cercetători, care ocupă poziții academice importante în întreagă lume, nici una din universitățile românești nu este inclusă în clasamentul primelor 500 universități din lume Degradarea de ansamblu a vieții universitare românești de azi nu se datorează prin urmare unei eventuale incapacitați intelectuale a românilor, ci unor motive specifice sistemului academic. Este în concluzie necesară inițierea de urgență a unor reforme de fond a sistemului universitar românesc.

În acest context al degradării învățământului superior cercetarea romanescă are serios de suferit. În acest moment România se află pe locul 66 în lume din punct de vedere al vizibilității și impactului cercetării.

Sistemul academic românesc este sursa unui exod de proporţii al tinerilor valoroşi peste hotare, mulţi dintre aceştia considerând emigrarea drept unica şansă de realizare profesională

1.1 Calitatea sistemului de învãţãmînt

Trebuie privita cu atentie calitatea sistemelor de învãţãmînt şi cã cel mai eficient factor de producþie este capitalul uman, exprimat în cunostinţele, competenţele, capacitãţile creative şi calitãţile morale ale membrilor societãţii, pe care le formeazã în mare mãsurã sistemul de învãţãmînt.

Specialiştii apreciazã în acest sens cã în economia secolului al XXI-lea sistemul de învãţãmînt va deveni o ramurã prioritarã de producţie, el fiind privit ca o sferã ocupaţionalã, ca o sferã de investiţii avantajoase. Aceastã concepţie asupra misiunii învãţãmîntului va domina politica educaţionalã de stat a majoritãţii ţãrilor lumii în secolul al XXI-lea

Noţiunea generică a discuţiilor în jurul reformelor din sistemul învăţământului superior este asigurarea calităţii. Ameliorarea calitãţii şi a procesului de evaluare a sistemului de învãţãmînt este problema centralã în sfera educativã.