Sărăcia din Perspectiva Dreptății Globale

Introducere

Sărăcia globală constituie una din cele mai apăsătoare probleme ale lumii contemporane. Mii de oameni, atât adulți, cât și copii mor zilnic de foame, deși cantitatea de hrană existentă la nivel global este suficientă pentru toți. Adevărata problemă este faptul că oamenii care suferă de foamete trăiesc în sărăcie absolută, neavând resursele financiare necesare să își cumpere alimente suficiente pentru a se hrăni corespunzător. Fiind în permanență subnutriți, aceștia sunt din ce în ce mai slăbiți și de cele mai multe ori ajung să se îmbolnăvească. În aceste condiții, ei devin din ce în ce mai mai puțin capabili să muncească, prin urmare tot mai săraci și mai înfometați, ajungând de cele mai multe ori să moară din această cauză.

Ipoteza de la care pleacă lucrarea de față este că cetățenii statelor afluente sunt responsabili moral de a-i ajuta pe săracii lumii, existând chiar o obligație morală imperativă în acest sens. Ajutorul poate lua mai multe forme, care nu întotdeauna se dovedesc a fi eficiente. Pentru a diminua sărăcia extremă și pentru a îmbunătății condițiile de trai ale semenilor noștrii, comunitatea internațională trebuie să elaboreze proiecte coerente de ajutor, care să aibă un impact efectiv și eficient asupra statelor subdezvoltate. Un model de astfel de proiect, este Ajutorul pentru Comerț, al cărui raison d’etre este reducerea sărăciei prin intermediul comerțului.

Sărăcia globală

„There are people in the world so hungry, that God cannot appear to them

except in the form of bread”

Mahatma Gandhi

După cum am precizat anterior, sărăcia reprezintă una din cele mai serioasa probleme cu care se confruntă lumea contemporane. Cauzele acesteia sunt multiple, fiind greu de identificat cu exactitate. Sărăcia în lume nu este o situație indusă în mod intenționat de un agent specific, ci un rezultat al unui cumul de factori. Sărăcia este deseori asociată cu foametea, malnutriția, subdezvoltarea economică, excluziunea socială, șomajul, abandonul școlar, analfabetismul și infracționalitatea. Cei care suferă de sărăcie se află într-o luptă continuă pentru supraviețuire, datorită lipsei de hrană, apă potabilă, adăposturi și servicii medicale. Africa, Asia și America de Sud sunt principalele regiuni geografice afectate de sărăcia extremă.

În august 2008, luând în calcul inflația, Banca Mondială modifică pragul de sărăcie de la un 1$/zi la 1,25$/zi, oferind astfel o nouă imagine asupra situației sărăciei globale. Luând în calcul acest criteriu, se estimează că 1,4 miliarde de persoane trăiesc la limita sau sub pragul sărăciei, în timp ce 80% din populația globală trăiește cu sub un 10$/zi Conform UNICEF, zilnic mor circa 22.000 de copii cu vâsta de maxim 5 ani din cauza sărăciei. În 2005, 75 de milioane de copii cu vârste cuprinse între 7 și 10% nu beneficiau de educație, 57% din aceștia fiind de sex feminin. Din cei 1,9 miliarde de copii din țările în curs de dezvoltare 640 de milioane trăiesc fără adăposturi adecvate, 400 de milioane nu au acces la apă potabilă și 250 de milioane nu beneficiază de servicii medicale. La nivel mondial mor anual apoximativ 1,4 milioane de copii din cauza lipsei de apă potabilă și din cauza lipsei salubrității. Annual, între 300 și 500 de milioane de persoane sunt infectate cu malarie, din care aproximativ 1-3 milioane mor din această cauză, cei mai mulți fiind copii din Africa sub-sahariană (peste 80%).

Sărăcia extremă este un fapt, o realitate apăsătoare care nu poate fi evitată și soluționată. În acest sens, în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, lideri din 191 de state s-au angajat îndeplinească opt puncte cheie – care poartă denumirea de Obiectivele Mileniului – care au ca scop principal eradicarea sărăciei extreme din întreaga lume până la sfârșitul anului 2015

Dreptatea globală

„ by shaping and enforcing the social conditions that foreseeably and avoidably cause the monumental suffering of global poverty, we are harming the global poor we are active participants in the largest crime against humanity ever committed”

Thomas Pogge

Dreptatea globală reprezintă un domeniu al filosofiei politice care cuprinde teorii și abordări etice care prescriu seturi de norme și valori cu scopul de a ghida relațiile interumane, plecând de la premiza că lumea în care trăim este una injustă. Dezbaterea despre dreptatea globală are în centrul ei ideea imparțialității, bazată pe semnificația morală a granițelor și a cetățeniei comune a tuturor locuitorilor acestei planete.

Anvergura dreptății și dreptatea în distribuția bogăției și a altor bunuri reprezintă două din problemele centrale ale dreptății globale. Evoluția procesului de globalizare și consecințele acestuia, precum și amploarea sărăciei la nivel global pun la îndoială distribuția echitabilă a bogăției și a bunurilor. Cauzele sărăciei și nedreptățile economice mondiale reprezintă, de asemenea, o problemă care aduce în discuție dacă bogații sunt obligați să ii ajute pe cei săraci, sau dacă ajutorul este o chestiune de caritate sau o obligație morală Plecând de la acest aspect, se ridică problema obligației ajutorului internațional, subiect dezvoltat de numeroși filosofi, printre care și Peter Singer și Thomas Pogge.