Starea de spirit a populației în perioda de tranziție

Introducere

Procesul de tranziţie a însemnat modificarea obiectivă importantă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor. O privire de ansamblu asupra calităţii vieţii în România relevă puncte în care evaluările indivizilor asupra unor aspecte ale vieţii sunt pozitive, reprezentând elemente de sprijin in viaţa lor, în timp ce alte componente se menţin în zone negative, constituind permanente surse de insatisfacţie în viaţa oamenilor şi riscuri de marginalizare şi excluziune socială.

Ceea ce ne propunem în lucrarea de faţă este să identificăm domenii importante ale vieţii oamenilor aşa cum sunt ele relevate de datele de cercetare şi care constituie fie elemente de sprijin în parcurgerea unui timp de dificultăţi economice, fie surse de îngrijorare, stres, neîmplinire. Perspectiva utilizată este aceea a «calităţii vieţii» care presupune luarea în considerare a evaluărilor pe care oamenii le fac condiţiilor în care trăiesc.

Percepţiile şi autoevaluările înglobează un întreg set de aşteptări, interese, motivaţii, stări sufleteşti, norme, valori, opţiuni politice, filozofice, religioase, precum şi opinia publică şi de grup şi alte elemente care le pot influenţa într-un fel sau altul.

Personalizarea percepţiilor şi autoevaluărilor le face de nesuplinit din exterior. În diferitele judecăţi de tip normativ, emise de un evaluator sau altul (cercetător, politician, oricare altă persoană) în legătură cu valorile dezirabile ale indicatorilor de calitate a vieţii, nu se pot ignora semnificaţiile personale pe care oamenii le atribuie propriei vieţi, dacă se doreşte menţinerea în zona plauzibilului, a credibilităţii, cunoscut fiind faptul că oamenii acţionează pe baza impresiilor, judecăţilor, cunoştinţelor pe care le au despre un anumit aspect de viaţă aflat în atenţie la un moment dat (Mărginean I, 2002).

Pe ansamblu, evaluările subiective pe care oamenii le fac asupra condiţiilor de viaţă, reflectă performanţele globale, umane ale procesului de dezvoltare social-economică (Zamfir C, 1984).

Datele de cercetare obţinute prin chestionarea indivizilor conturează prin agregare o imagine coerentă asupra condiţiilor de viaţă ale grupurilor şi comunităţilor umane şi asupra societăţii ca întreg.

Analiza punctelor de suport şi elementelor critice în calitatea vieţii

Domeniul calităţii vieţii poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică, economică, socială, culturală, politică, de sănătate etc., în care trăiesc oamenii, conţinutul şi natura activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă bunurile şi serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor populaţiei, precum şi stările subiective de satisfacţie/insatisfacţie, fericire, frustrare etc. (Mărginean I, 2002)

Modelul de analiză prezentat în lucrarea de faţă conturează 4 dimensiuni fără a epuiza domeniul complex al indicatorilor de calitate a vieţii. Punctele de referinţă vor fi, în primul rând, calitatea vieţii personale, sfera privată a individului, în al doilea rând calitatea societaţii aşa cum este ea percepută de către oameni, în al treilea rând, relaţia individului cu societatea iar în ultimul satisfacţia/insatisfacţia cu viaţa.

Pentru a caracteriza sfera vieţii personale a oamenilor, au fost incluse în analiză următoarele componente: starea de sănătate, veniturile, locuinţa, familia, relaţiile cu vecinii, locul de muncă, securitatea personală.

Pentru a obţine o imagine asupra societăţii aşa cum este ea filtrată de percepţiile oamenilor am ales sa abordăm următoarele probleme: calitatea învăţământului, calitatea asistenţei medicale, calitatea serviciilor de asistenţă socială, calitatea conducerii societăţii, evaluarea activităţii administraţiei locale, percepţia conflictelor sociale, accesul la educaţie şi posibilitatea obţinerii unui loc de muncă.

Relaţia individului cu societatea în care trăieşte reprezintă o rezultantă a condiţiilor pe care le experimentează la nivel personal şi a celor pe care le oferă, la nivel macro, această societate. Această relaţie se referă la încrederea în oameni, încrederea în instituţii şi participarea la viaţa politică şi socială. În final, va fi luată în considerare evoluţia unui indicator care reprezintă o rezultantă a tuturor condiţiiilor pe care le experimentează oamenii în viaţa lor şi anume satisfacţia cu viaţa.

Toţi indicatorii analizaţi au fost măsuraţi pe o scală cu 5 grade de intensitate:

1: foarte scăzut (rău), 2: scăzut (rău), 3: nici scăzut (rău), nici ridicat (bun), 4: ridicat (bun), 5: foarte ridicat (bun). Scala a fost recodificată iar datele sunt prezentate în categorii: scăzut (rău) = 1+2, ridicat (bun) = 4+5. Diferenţele până la 100% sunt reprezentate de procentul indivizilor indecişi (varianta 3) şi de non-răspunsuri. Pentru a urmări dinamica în timp, datele sunt prezentate în majoritatea cazurilor pentru anii 1990, 1993, 1996, 1999 şi 2003 (în perioada 1999-2003 nu au fost realizate cercetări de calitatea vieţii). Sursa principală de date a fost seria de date Diagnoza Calităţii Vieţii (ICCV, coord. Ioan Mărginean) dar au fost utilizate şi Barometrele de opinie publică (Fundaţia pentru o Societate Deschisă).

Datele incluse în analiză trebuie înţelese din perspectiva tendinţei de schimbare în timp (creştere, scădere, menţinere la niveluri aproximativ constante) pe de o parte, şi pe de altă parte, ca valori exprimate: o proporţie de peste 50% dintre subiecţi exprimând aprecieri pozitive (sau satisfacţie) pentru anumit un aspect al vieţii este interpretată ca indicând un punct de suport în viaţa oamenilor, în timp ce majoritatea oamenilor care exprimă aprecieri negative faţă de un domeniu este considerată a indica un element critic.