Cuprins
- I. Evoluţia principalelor instituţii în cursul procesului de extindere 3
- 1. Parlamentul European 3
- 2. Consiliul Uniunii Europene 4
- 3. Comisia Europeană 5
- 4. Sistemul jurisdicţional al Uniunii 5
- 5. Curtea de Conturi Europeană 7
- II. Procesul decizional 7
- III. Valori democratice 8
- IV. Reacţie şi evaluare 9
- V. Protecţia drepturilor fundamentale şi identitatea europeană 10
- Concluzii 12
Extras din proiect
„Dacă vrem să construim o uniune de solidaritate de durată, avem nevoie să investim de asemenea în identitatea europeană. Avem nevoie să înţelegem istoria ca istoria europeană, şi nu doar ca o compilaţie de istorii naţionale.”
Klaus Welle, secretarul general al Parlamentului European, declaraţie făcută la Centrul de Studii Politice Europene, 29 martie 2012.
Context
Întrunirea de la Nisa a reprezentat o fază necesară în procesul evoluţiei construcţiei europene în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia. Perspectiva aderării unor noi state a provocat necesitatea producerii unor schimbări, în privinţa perfecţionării şi adaptării instituţiilor comunitare la noile realităţi. Modificările instituţionale aduse prin Tratatul de la Nisa, la 1 februarie 2003, privesc, în principal, extinderea principiului majorităţii calificate, numirea şi rolul Preşedintelui Comisiei, precum şi repartizarea competenţelor între Curte şi Tribunalul de Primă Instanţă. De asemenea, în acest tratat a fost introdus un nou titlu ce face referire la colaborarea pentru dezvoltare în domeniile economic, financiar şi tehnic. Competenţa Comunităţii Europene de a încheia tratate în domeniul politicii comerciale comune a fost extinsă şi asupra serviciilor şi a unor aspecte economice ale proprietăţii intelectuale (art.133).
I. Evoluţia principalelor instituţii în cursul procesului de extindere
1. Parlamentul European
O nouă repartizare a locurilor în Parlament a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 (art.189 al.2), pentru un număr de 535 de deputaţi, cărora li s-au adăugat, pentru legislatura 2004 – 2009, numărul reprezentanţilor noilor state membre, astfel încât numărul a fost de 732. Analizând modul cum au fost repartizate locurile în Parlament, rezultă că aceasta a servit ca mijloc de schimb pentru echilibrarea noii configuraţii a Consiliului, fără ca ponderea democratică să fie un factor predominant.
Conform prevederilor Tratatului de la Nisa, Germania este singurul stat care îşi păstrează numărul de deputaţi într-o Uniune cu 27 de membri. Proporţionalitatea între populaţia fiecărui stat membru şi numărul de locuri distribuite s-a realizat după ce a fost acordat un anumit procent din totalul locurilor fiecărui stat (Parlamentul recomandase ca un minim de 4 reprezentanţi să fie acordat fiecărui stat).
Parlamentul a reuşit să realizeze majoritatea obiectivelor sale iniţiale referitoare la repartizarea competenţelor, ierarhia normelor, lărgirea codeciziei şi a votului cu majoritate calificată, alegerea Comisiei şi transformarea Cartei într-un act cu putere juridică obligatorie. Aceste progrese au fost incluse în Tratatul de la Lisabona după nereuşita ratificării Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
2. Consiliul Uniunii Europene
Conform prevederilor Tratatului, atunci când o decizie este luată de către Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului are posibilitatea de a solicita verificarea faptului că statele membre care formează majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În situaţia în care se observă că această condiţie nu este realizată, hotărârea în cauză nu va fi luată.
Declaraţia cu referire la extinderea Uniunii Europene prezintă poziţia pe care o vor avea statele membre în urma negocierilor de aderare: pragul majorităţii calificate anterioare momentului de la Nisa s-a ridicat. O altă Declaraţie privind pragul majorităţii calificate şi numărul voturilor minorităţii de blocaj într-o Uniune extinsă face referire la procentul voturilor care răspunde majorităţii calificate va creşte, pe măsura extinderii Uniunii Europene, până va atinge 73,4%, atunci când toate statele candidate vor adera şi că minoritatea de blocaj va ajunge la 91 de voturi. Astfel, un acord nu poate fi realizat fără aprobarea a 14 state din cele 27 prevăzute a deveni membre ale Uniunii, iar o decizie va putea fi luată numai dacă 14 state au votat pentru aceasta sau reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii.
Tratatul subliniază rolul foarte important al partidelor politice europene în formarea unei conştiinţe europene şi prevede că statutul lor şi regulile referitoare la finanţare se stabilesc conform procedurii codecizionale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tratatul de la Nisa si Afirmarea Identitatii Europene.doc