Telefoanele mobile - Instrumente ale Distrugerii

Pe parcursul lucrării mele am ales să analizez impactul psiho-social al noilor tehnologii de comunicare, în special al telefoanelor mobile făcând referire la cartea lui Stephen King The Cell (Mobilul), apărută la Editura Nemira, Bucureşti în anul 2006.

Având în vedere evoluţia în materie de tehnologie dar şi evenimentele care se petrec de-a lungul mapamondului putem spune că viaţa e blândă cu scriitorii care abordează genul horror: tot ce trebuie ei să facă este să stea de-o parte şi să privească. Astfel, romanul The Cell al lui Stephen King invocă evenimentele din 11 septemnrie 2001, aduce în lumină dezastrul cauzat de monstruosul tsunami şi uragan Katrina şi reflectă perfect anarhia şi violenţa din Irak. King creează o „noapte a morţilor vii” cu substrat tehnologic, „numai că aceşti oameni [telnebunii] nu sunt morţi”, explică un poliţist din Boston – „Numai dacă îi ajutăm noi”.

În cea mai mare parte a cărţii autorul contemplează partea întunecată a naturii umane: eliberaţi de orice constrângeri sociale, telebunii creează un imens tablou de depravare – ceea ce ne duce cu gândul la faptul că cell (telefon mobil) rimează cu hell (iad), scenariu care descrie cel mai bine intenţiile autorului pe parcursul cărţii.

Romanul subliniază obiceiul autorului de a începe cu o idee care priveşte lumea reală şi de a continua cu un peisaj ceţos, nesigur. Totodată descrie un scenariu apocaliptic în care telefoanele mobile – mijloace indispensabile de comunicare în zilele noastre – se transformă în instrumente ale distrugerii care în cele din urmă vor duce societatea omenească în pragul colapsului.

Acţiunea cărţii începe în după-amiaza zilei de 1 octombrie în jurul orei 3 în Boston. Se menţionează încă de la început că la acea oră s-a declanşat un eveniment cunoscut sub numele de "Semnalul" care avea să pună capăt lumii civilizate. Toţi cei care vorbeau în acel moment la telefonul mobil recepţionează Semnalul, un fel de impuls subliminal cu efecte devastatoare asupra psihicului omenesc, care se infiltrase în reţeaua mondială de telefonie mobilă. Aproape instantaneu, cei afectaţi sunt cuprinşi de un acces brusc de violenţă animalică şi, ghidaţi numai de impulsuri distructive, încep să atace pe toţi şi toate, adeseori fără vreo urmă de autoconservare. Maşinile se ciocnesc, avioanele o iau razna, explozii devastează oraşul. Clay Riddel, personajul principal, priveşte înmărmurit cum o adolescentă sfâşie cu dinţii gâtul unei femei, cum un avion se lansează într-un picaj sinucigaş în mijlocul oraşului, cum victimele Semnalului seamănă haosul în calea lor.

Lui Clay i se alătură în cele din urmă alte două personaje – Tom şi Alice – împreună cu care decide să plece cât mai repede din Boston. Cei trei descoperă în dimineaţa următoare că telnebunii reapăruseră pe străzi şi, deşi încă mai aveau loc izbucniri spontane de violenţă, păreau să manifeste un comportament de cârd: mergeau în grup pe străziile pustii ale oraşului căutând de mâncare şi apoi dispăreau la lăsarea nopţii. Cei trei remarcă de asemenea că începeau să dea de asemenea semne de comportament inteligent: trei telnebuni se folosesc de o roată ca de o unealtă pentru a sparge şi consuma nişte dovleci în grădina lui Tom. În ciuda tuturor acestor, Clay îşi păstrează nestrămutată hotărârea de a pleca spre nord în Maine să-şi găsească soţia şi copilul iar ceilalţi doi se decid să vină cu el.

În drumul lor, aceştia se întâlnesc cu alţi supravieţitori normali care le cofirmă continua modificare a comportamentului telnebunilor. Jordan – un elev în vârstă de 12 ani - , pasionat de calculatoare, avea chiar şi o teorie pentru a explica aceste fenomene. El folosea analogia minţii umane cu calculatorul: Semnalul practic ştersese conştientul şi subconştientul din mintea oamenilor asemenea unui program ce şterge datele de pe hard-disk. După aceasta, nu mai