Dispecerizarea Sistemelor de Transport (GAZE)

INTRODUCERE

Gazele naturale reprezintă o importantă resursă energetică utilizată în societate, atât de companii care au activităţi industriale, cât şi de utilizatori casnici.

Gazul natural reprezintă sursa de energie primară cu cea mai rapidă creştere în următoarele două decade, consumul mondial dublându-se până în anul 2020 [21]. Pe plan mondial, gazul natural va deveni principalul combustibil pentru centralele electrice, în principal deoarece turbinele cu gaze tind să fie mai ieftine şi mai eficiente decât alte generatoare de energie. De asemenea gazul natural e preferat deoarece produsele de ardere (]n special CO2) sunt mai puţin poluante datorită conţinutului de carbon mai scăzut decât al altor combustibili. Emisia de compuşi ce apare la arderea gazului metan este sub jumătate din cea dezvoltată la arderea cărbunelui şi 2/3 din cea dezvoltată la arderea produselor petroliere. De aceea, după [21] în sectorul energetic consumul de gaz se va cvadrupla.

Consumul mondial de gaz natural creşte cu 3,3% anual [21], de aproape două ori mai repede decât cel al petrolului care creşte cu 1,8% anual şi al cărbunelui care creşte cu 1,7% anual. În următorii 10 ani ponderea gazului natural în producerea de energie electrică o va depăşi pe cea a cărbunelui, lucru reflectat de dinamica consumului de gaze naturale, figura 1.

Fig. 1

Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 182 miliarde m3, cu 20 miliarde m3 mai mari decât estimarea anului 1998. Creşterea rezervelor se realizează, în principal, în ţările în curs de dezvoltare, cu o slabă creştere în ţările industrializate; practic rezervele din ţările Europei de Est şi din fosta Uniune Sovietică rămânând neschimbate. Repartiţia rezervelor de gaze naturale pe diferite regiuni este prezentată în figura 2 [21].

Circa 72% din rezervele mondiale de gaz se găsesc în fosta Uniune Sovietică şi în ţările Orientului Mijlociu. Rusia şi Iranul deţin circa jumătate din rezervele mondiale de gaze naturale. În ţările industrializate, rezervele s-au menţinut la un nivel constant în ultimii 20 ani, importantele rezerve descoperite în Australia compensând declinul celor europene.

Fig. 2

Rezervele din Europa de Est, din fosta U.R.S.S. şi din ţările în curs de dezvoltare s-au dublat în ultimii 24 ani, deşi cele din Europa au rămas constante după anul 1994. Rezervele mondiale de gaz natural sunt mult mai răspândite decât cele de petrol. La scară mondială se estimează că rezervele vor acoperi necesarul pentru 64,1 ani , iar pe regiuni vor acoperi necesarul pentru cca.: 72,7 ani în America Centrală şi de Sud, 86,2 ani pentru fost U.R.S.S. şi peste 100 ani în Orientul Mijlociu şi Africa.