Organizarea Transportului Public Urban

Capitolul I

1.1 Organizarea transportului public urban de calatori

Dezvoltarea transportului de pasageri, in general, a transporturilor urbane si suburbane, in special, s-a impus datorita dezvoltarii economice, politice si social-culturale a societatii, in decursul diferitelor etape istorice. Astfel, la noi, in decursul dezvoltarii social-economice, acesteau au parcurs patru etape distincte:

a) prima etapa de dezvoltare a transporturilor de pasageri, in general si a transporturilor urbane, in particular, a inceput dupa formarea statelor romane. In aceasta etapa, mai ales la inceputul ei, transportul de pasageri se efectua cu carucioare trase de cai denumite “olace” si “menziluri” (aceasta etapa a durat pana la jumatatea secolului XIX), iar transportul urban de pasageri se realiza cu omnibuze si tramcare. In 1828 in orase apare trasura de piata cu 2-4 cai. In 1848 s-a infiintat serviciul de diligente rapide, iar in anul 1850 pe teritoriul tarii noastre circulau mijloace de transport ale altor tari, care faceau legatura cu tara noastra. Este vorba de posta austriaca si posta ruseasca. Asadar, aceasta etapa se consuma inainte de aparitia transporturilor mecanice.

b) cea de-a doua etapa a fost impusa de dezvoltarea vertiginoasa pe care au capatat-o orasele dupa a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand intinderile unor orase ajung sa depaseasca 30 de km in diametru, iar curentii de pasageri pe ora si sens sa fie cuprinsi in 5000 si 10000. In aceasta perioada se poate consemna aparitia locomotivei cu abur, capabila sa raspunda distantelor si vitezelor impuse de dezvoltarea respectiva.

In tara noastra, dupa anul 1850 a fost organizat in orase transportul cu tramvaiul cu cai, evenimentul fiind consemnat in anul 1871. Acesta, alaturi de alte vehicule concura la rezolvarea necesitatilor de transport public ale pasagerilor.

c) etapa a treia este dominata de folosirea energiei electrice pentru tractiune in transportul urban. Pentru prima data in lume, anul 1879 marcheaza folosirea tractiunii electrice in acest scop si totodata, inceputul dezvoltarii transportului urban. In aceasta perioada apar tramvaiul electric, metroul electric si trenurile electrice subterane. In tara noastra tramvailu electric a fost introdus in anul 1894 in Bucuresti. Troleibuzul a fost introdus in 1904 la Sibiu unde a functionat 3 luni.

d) etapa a patra a inceputn odata cu adoptarea automobilului ca mijloc de transport public (automobilul fiind denumirea genrica a tuturor autovehiculelor utilizate in transportul de marfa si pasageri).

Cresterea demografica, industrializarea, deversificarea prestarilor de servicii etc., a condus la concentrarea populatiei in centre urbane. In aceste conditii, rolul transporturilor urbane devine tot mai important, odata cu cresterea mobilitatii populatiei.

Organizarea transportului urban a implicat extinderea si modernizarea retelei stradale, structurarea optima a retelei de transport, alegerea corespunzatoare a mijloacelor de transport si desfasurarea activitatii in mod eficient. In acest cadru de preocupari a fost extinsa si modificata trama stradala, urmarindu-se cresterea densitatii acesteia, cresterea gradului de modernizare, si a capacitatii de circulatie, reducerea suprafetei strazilor in totalul suprafetelor oraselor, reducerea coeficientului de necolimatare etc.

Troleibuzele si reteaua de transport corespunzatoare au aparut in tara noastra dupa al doilea razboi mondial. In anul 1950 existau 7 km de retea in orasul Bucuresti, ceea ce reprezenta 0.8% din totalul retelei urbane a Romaniei in acel an. Treptat, lungimea liniilor de troleibuze s-a extins.

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii transportului urban sub impulsul maririi considerabile a fluxurilor de pasageri au creat conditii pentru cresterea numarului de vehicule si pentru diversificarea acestora, in raport cu necesitatile de deplasare si cu cerintele de crestere a eficientei social-economice. Astfel, au aparut autobuzele al caror numar si importanta au crescut treptat.

Transportul urban de persoane are ca scop preluarea fluxurilor (curentilor) de pasageri de pe reteaua de transport, in ambele sensuri de circulatie. In acest sens, este necesar sa se stabileasca variatia orara a fluxului de pasageri pentru fiecare linie (traseu) si apoi, in functie de lungimea traseului, de capacitatea si viteza vehiculelor disponibile, sa se determine numarul necesar de vehicule in diferite perioade ale zilei, respectiv sa se intocmeasca graficul de circulatie corespunzator.

Organizarea transporturilor urbane vizeaza:

- reteaua stradala (de cai de comunicatie);

- vehiculele pentru deplasarea pasagerilor;

- organizatiile de transport urban (societati comerciale sau regii de transport);

- procesul de transport urban.