Cuprins
- 1.Definirea parametrilor de mediu pentru zona analizată. 3
- 1.2. Generalităţi 3
- 1.2.Calitatea aerului. 5
- 1.3. Calitatea apei 7
- 1.4.Calitatea solului. 10
- 1.5. Calitatea Zgomotul 11
- 1.6. Evoluția demografică 12
- 1.6.1. Feroviar 13
- 1.6.2. Rutier 14
- 1.6.3. Aerian 15
- 2. Prezentarea celor două componente ale proiectului: construcţia propriu-zisă şi funcţionarea soluţiei propuse. 17
- 3. Identificarea impactului de mediu: 20
- 3.1. Concordanţa cu legislaţia în vigoare. 20
- 3.2. Acoperirea impactului social. 22
- 3.3. Avantajele şi dezavantajele pe termen scurt şi lung. 23
- 4.Participarea publicului: validare, definirea proiectului. 24
- 5. Previziune, prognoză, metodele utilizate: 39
- 6. Evaluarea: economică, socială şi tehnico-ştiinţifică. 45
- 6.1. Viziunea de dezvoltare 45
- 6.1. FORMULAREA STRATEGIEI 47
- Bibliografie 51
Extras din proiect
1.Definirea parametrilor de mediu pentru zona analizată.
1.2. Generalităţi
Bacău este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Bacău din România. Este situat pe râul Bistrița, care asigură, prin centrala hidroelectrică locală, o parte însemnată a consumului local de energie electrică. Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de 133.851 de locuitori (2011). Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.
Spinei a publicat o listă a numelor proprii de origine cumană sau pecenegă în care apare Bako. Bako este un nume care se regăsește și în alte limbi turcice: pecenegă, turcă, maghiară etc. Tazlău, Tarcău, Bârlad, Tecuci, Berheci etc sunt considerate denumiri de origine cumană. Uz si Oituz sunt atribuite Uzilor, un alt popor migrator. Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău este de origine maghiară (ca Adjudul și Sascutul). Mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, cu Gura Bistriței.
Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedește N. Densușianu în lucrarea sa Dacia preistorică, iar teritoriul Bacăului cuprindea localități încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă, divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.
Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrarile lui Gheorghe Ghibănescu, M. Costăchescu sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.
Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița.
Geografic, se află la interferența meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuși și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha.
Figure 1. Oraşe de lângă Bacău
Patru trepte de altitudine, între 150m și 250m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165m. Se detașează terasa de luncă joasă, dar se înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice.
Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică.
Bibliografie
http://www.calitateaer.ro/indici.php
http://www.proiecte-structurale.ro/POR/Pasaj-rutier-subteran-Str-Oituz-Str-General-Stefan-Guse-Municipiul-Bacau-Judetul-Bacau-COD-SMIS-1024--pID12.html
http://www.laobiect.com/2012/05/utilitatea-pasajului-subteran.html
http://www.academia.edu/2067485/An_administrative_strategy_for_Bacau_county
Preview document
Conținut arhivă zip
- Pasaj Rutier Subteran Strada Oituz - Strada General Stefan Guse - Municipiul Baca.docx