Proiect de practică - studiul circulației în Județul Cluj Napoca

1. INTRODUCERE

Municipiul Cluj Napoca, reşedinţa judeţului Cluj, este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafaţă de 179,5 km², cu o populaţie de cca. 306.000 locuitori, fiind un centru puternic de polarizare a activităţilor social - economice la nivel regional.

Municipiul Cluj Napoca se află la intersecţia paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’E. Municipiul are acces direct la magistralele feroviare şi rutiere care îl traversează,lucru care asigură legătura cu principalele oraşe ale ţării şi cu centrele regionale, atât pentru transportul de călători, cât şi pentru cel de marfă.

Cluj-Napoca este traversat de drumul european E 60 (Bucureşti - Oradea -

Budapesta - Viena). Totuşi, lipsa legăturilor rutiere cu Coridorul 4 European (Arad -Deva - Alba Iulia - Târgu-Mureş - Braşov - Bucureşti - Constanţa) împiedică intrarea oraşului în circuitul european. De asemenea, lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a ţării (Coridorul 9 European) privează Clujul de legăturile necesare cu aria sa de influenţă economică.

Pe plan feroviar, municipiul are conexiuni feroviare directe cu toate oraşele principale din România, întreţinute de compania naţională de transport feroviar de călători, CFR. Concomitent există şi două trenuri internaţionale, pe ruta Cluj-Napoca - Budapesta (Corona şi Ady Endre). Gara Centrală asigură transportul feroviar spre Bucureşti şi multe alte oraşe principale româneşti, prin liniile Intercity. Se poate menţiona că în anul 2009 prin gara oraşului au trecut peste 8 milioane pasageri. Oraşul dispune şi de două gări secundare, Gara Mică Cluj-Napoca (situată în imediata apropiere a Gării Centrale) şi Cluj-Napoca Est.

Clujul este deservit de un aeroport internaţional, Someşeni, amplasat în partea estică a oraşului, între strada Traian Vuia şi albia râului Someşul Mic (la 6 km distanţă de centrul oraşului). Aeroportul asigură anual un trafic de aproximativ 250.000 de pasageri, din care două treimi pe cursele internaţionale.

Municipiul este străbătut de 662 km de străzi, din care 443 km sunt echipaţi cu facilităţi moderne (structură stradală, echipamente pentru servicii publice).

Transportul în comun se realizează pe 342 km din reţeaua de drumuri interne, prin intermediul mai multor linii de autobuz, troleibuz şi tramvai. Sistemul privat de taximetrie se dovedeşte a fi de asemenea foarte util.

Zona metropolitană Cluj-Napoca este o unitate teritorială de planificare, compusă din comunele Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca, Cluj, Bonţida, Dăbâca, Borşa, Chinteni, Aluniş, Corneşti, Panticeu, Vultureni, Aşchileu, Sânpaul, Baciu, Gârbău, Aghireşu, Căpuşu Mare, Gilău, Floreşti, Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton,

Recea-Cristur şi municipiul Cluj-Napoca, principalul pol de dezvoltare al acestei unităţi.

Reţeaua de străzi are o configuraţie de tip radial, cu 4 direcţii principale (DN1- spreTurda; DN1 – spre Oradea; DN1F – spre Zalău; DN1C – spre Dej), iar circulaţia de a se concentra pe câteva artere majore care traversează zona centrală a municipiului.

Pe baza studiului de circulaţie, soluţiile adoptate în documentaţii trebuie să asigure funcţionalitate, eficienţă socială şi economică, precum şi nivelul de serviciu necesar infrastructurii rutiere propuse.

2. IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA STUDIILOR DE

CIRCULAŢIE –METODOLOGIE DE ELABORARE

a) Generalităţi

La începutul secolului XXI omenirea se confruntă nu numai cu problemele rezultate

din creşterea populaţiei, ci şi cu problemele rezultate ca urmare a procesului de

urbanizare şi activităţilor socio-economice din zonele urbane.

Una din principalele consecinţe ale fenomenului o constituie creşterea necesităţilor

de transporturi de bunuri şi persoane.

Problema transporturilor în ziua de azi se pune sub forme noi datorită dorinţelor fireşti

de satisfacere a necesităţilor de deplasare în condiţii de siguranţă, rapiditate, confort,

economicitate şi protecţie a mediului înconjurător.

Satisfacerea acestor necesităţi de deplasare vine în contradicţie, în principal, cu:

- infrastructura, concepută şi realizată în trecut la standarde care nu mai

corespund momentului actual, şi cu atât mai mult perioadei viitoare;

- lipsa de fonduri, datorată, în momentul de faţă, situaţiei grele a economiei;

- dorinţa de păstrare a unor construcţii şi imposibilitatea lărgirii prospectelor unor străzi dispuse pe direcţia fluxurilor importante de circulaţie.

În perspectivă este de aşteptat ca necesităţile de circulaţie ale circulaţiei rutiere şi de transport în comun, să crească datorită a doi factori importanţi:

- sporirea indicelui de motorizare (în prezent România, având un număr

mediu care depăşeşte 150 de vehicule la 1000 de locuitori);

- sporirea mobilităţii.Ţinând seama de necesitatea de satisfacere a nevoilor actuale, dar mai ales a celor de perspectivă, organizarea circulaţiei urbane, care are rolul de a asigura funcţiunile

de transport de bunuri şi persoane, devine prioritară, deoarece:

- transporturile de bunuri sunt necesare atât pentru activitatea de producţie şi de servicii, cât şi pentru aprovizionarea oraşului cu bunuri de consum necesare populaţiei;

- transportul de persoane trebuie să constituie o prioritate, în special pentru

satisfacerea necesităţilor de deplasare în relaţia locuinţă-loc de muncă,

întrucât greutăţile întâmpinate în acest domeniu au repercusiuni asupra

activităţii de producţie şi deci a economiei în general.

Răspunsurile la problemele pe care le ridică circulaţia urbană se obţin prin efectuarea de studii de circulaţie.

În prezent, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de circulaţie rutieră reprezintă o necesitate obiectivă. Această acţiune trebuie să se facă în cadrul programelor generale privind sistematizarea teritorială şi urbană, ţinându-se seama de două grupe de probleme care se intercondiţionează:

- elementele componente ale procesului de sistematizare;

- funcţiunile predominante ale zonelor urbane.