Studiu de Caz în Cadrul Transportului de Materiale Periculoase

1. INTRODUCERE

În Europa, transportul rutier de mărfuri periculoase este reglementat de “Acordul European referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR)”, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957. Începând cu data de 1ianuarie 1995, România respectă prevederile acestui acord, la care a aderat prin legea nr. 31ş1994, pronunţată prin decretul nr. 75ş1994 al preşedintelui României.

Persoanele juridice care intervin în transportul mărfurilor periculoase sunt:

- expeditorul;

- transportorul;

- destinatarul;

- încărcătorul de ambalaje;

- ambalatorul;

- încărcătorul de cisterne;

- utilizatorul unui container – cisterne sau a unei cisterne mobile.

1.1. Clasificarea mărfurilor periculoase

Prin mărfuri periculoase se înţeleg acele substanţe care prin natura lor fizico-chimică pot produce daune persoanelor, lucrătorilor, mediului înconjurător, etc.

Clasele de substanţe periculoase

Clasa 1 Substanţe şi obiecte explozive

Clasa 2 Gaze

Clasa 3 Lichide inflamabile

Clasa 4 Substanţe solide inflamabile, substanţe auto-reactive şi

substanţe explozive desensibilizate solide

Clasa 4.1. Substanţe care se aprind spontan

Clasa 4.2. Substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze

inflamabile

Clasa 5 Substanţe comburante

Clasa 6 Substanţe toxice

Clasa 6.1. Substanţe infecţioase

Clasa 7 Substanţe radioactive

Clasa 8 Substanţe corosive

Clasa 9 Substanţe şi obiecte periculoase diverse

Substanţele periculoase sunt repartizate pe diferite clase în funcţie de pericolul principal pe care îl reprezintă şi în funcţie de starea de agregare (gaz, solid lichid).

Multe substanţe prezintă mai multe pericole inflamabile şi toxice sau toxice şi corosive. În acest caz substanţa este împărţită în clasa care corespunde pericolului cel mai ridicat din timpul transportului.

Clasificarea trebuie făcută de expeditor şi sub responsabilitatea sa.

1.2. Identificarea substanţelor şi pericolelor

1.2.1. Numărul de identificare al substanţei – numărul ONU

Fiecare rubrică a diferitelor clase este atribuită unui număr ONU, care permite identificarea fiecărei substanţe periculoase. Tipurile de rubrici utilizate sunt următoarele:

- rubrici individuale pentru substanţele şi obiectele bine definite, incluzând rubricile care acoperă mai mulţi izomeri, de ex:

Nr. ONU 1090 ACETONĂ

Nr. ONU 1090 ACETATE DE AMIL

B. Rubrici generice pentru grupe bine definite de substanţe sau obiecte, care nu sunt rubrici, de ex:

Nr. ONU 1133 ADEZIVI

Nr. ONU 1266 PRODUSE PENTRU PARFUMERIE

C. Rubrici specifice acoperind grupele de substanţe sau obiectele de o natură chimică sau tehnică particulară, nespecificate în altă parte, de ex:

Nr. ONU 1477 NITRAŢI ANORGANICI, N.S.A.

Nr. ONU 1987 ALCOOLURI INFLAMABILE, N.S.A.

D. Rubrici n. s. a. generale acoperind grupe substanţe sau de obiecte având una sau mai multe proprietăţi generale periculoase, nespecificate în altă parte, de ex:

Nr. ONU 1325 SOLID ORGANIC INFLAMABIL, N.S.A.

Nr. ONU 1993 LICHID INFLAMABIL, N.S.A.

Grupele de ambalaj au următoarele semnificaţii:

Grupa de ambalaj I Substanţe foarte periculoase

Grupa de ambalaj II Substanţe periculoase

Grupa de ambalaj III Substanţe slab periculoase

1.2.2. Numărul de identificare al pericolelor

Este alcătuit din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal şi respectiv, pericolele secundare. În general ele indică următoarele pericole:

2 emanaţie de gaz rezultat din presiune sau dintr-o reacţie chimică;

3 inflamabilitatea unei substanţe lichide ( vapori) şi gaz sau substanţă lichidă auto-inflamabilă;

4 inflamabilitatea unei substanţe solide sau substanţă auto-inflamabilă;

5 comburantă ( favorizează incendiul);

6 toxică sau pericol de infecţie;

7 radioactivitate;

8 corosivitate;

9 pericol de reacţie violentă spontană, pericole diverse.

- prima cifră de identificare a pericolului se referă la pericolul principal pe care îl prezintă substanţa şi se bazează pe modul de repartizare a substanţelor periculoase în clase;

- dacă a doua sau a treia cifră a numărului de identificare este diferită de prima şi a doua ea se referă la pericolele secundare;

- dublarea primei cifre indică intensitatea pericolului principal;

- după prima cifră din numărul de identificare al pericolului se poate identifica şi starea de agregare a substanţei.

În cazul în care pericolul reprezentat de o substanţă poate fi identificat printr-o singură cifră, care indică natura pericolului principal, acesta va fi completată cu 0, semnificând că nu mai există un pericol secundar.

Când numărul de identificare al pericolului este precedat de litera “X”, aceasta indică faptul că substanţa reacţionează periculos, în contact cu apa. Pentru asemenea substanţe se pune interdicţia totală a contactului acestora cu apa, aceasta putând fi utilizată doar cu aprobarea experţilor.