Extras din proiect
INTRODUCERE
Transportul maritim reprezintă o ramură de bază în cadrul economiei mondiale, jucând un rol major în relaţia temporal-spaţială dintre diferitele zone geografice ale lumii.
Acesta creează legături de valoare între regiuni şi grupări umane, în vederea derulării unor categorii complexe de activităţi comerciale şi economice.
Activitatea de transport maritim reprezintă un cumul de servicii cu caracter multidimensional, care a impulsionat şi a influenţat diversele aspecte ale existenţei umane.
Rolul determinant al transportului maritim poate fi analizat din următoarele puncte de vedere:
- istoric - facilitarea dezvoltării civilizaţiilor, prin crearea de-a lungul timpului, a unor structuri sociale şi militare complexe;
- social - facilitarea deplasării transfrontaliere a oamenilor pe spaţii geografice largi, în vederea satisfacerii unor necesităţi comerciale într-o primă etapă, urmate ulterior de apariţia a noi cerinţe. Transporturile în general (cel maritim în mod particular) au avut un impact deosebit asupra întregii societăţi umane, asigurând de-a lungul timpului formarea unor relaţii trainice între diverşi beneficiari, furnizori, antreprenori;
- politic - guvernele joacă un rol important atât în calitate de investitori cu putere de decizie, cât şi de acţionari. Rolul politic al transporturilor, cu precădere al celui maritim, nu poate fi negat. Corelarea exigenţelor transporturilor cu imperativele economice se realizează în bună parte ca urmare a influenţei politicului. Se apreciază că transporturile au un rol esenţial în întărirea unităţii naţionale, legând fiecare colţ al teritoriului unei ţări prin reţele de căi ferate, rutiere, fluviale şi maritime;
- economic - evoluţia transporturilor, a fost întotdeauna legată de dezvoltarea economică, crearea de noi locuri de muncă;
- mediu - toate deciziile referitoare la activităţile de transport trebuie evaluate luând în considerare costurile şi beneficiile rezultate pentru populaţie. Trebuie avute în vedere atât consecinţele transportului asupra mediului (poluare, modificări topografice), dar şi implicaţiile mediului asupra transportului (costurile de exploatare a resurselor naturale);
Transporturile reprezintă un sector care facilitează din punct de vedere economic producerea bunurilor şi serviciilor, contribuind deci, la creşterea valorii adăugate a produselor şi serviciilor.
Dintre tendinţele contemporane care contribuie la creşterea importanţei transporturilor, pot fi menţionate următoarele :
- creşterea cerinţelor privind transportul: secolul al XX-lea, mai mult decât oricare altul, s-a confruntat cu o creştere considerabilă a cererii de transport, manifestată atât la nivelul transportului de persoane, cât şi de mărfuri;
- reducerea costurilor: anumite sisteme de transport, şi în special cel naval, implică posibilitatea de acoperire a unor distanţe mari la costuri scăzute, acestea remarcându-se în special la nivelul unităţii transportate;
- expansiunea infrastructurilor: tendinţele deja menţionate au câştigat importanţă datorită dezvoltării infrastructurii de transport, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.
La reţelele de transport deja existente s-au adăugat noi capacităţi, ceea ce a determinat o dezvoltare amplă a acestora (drumuri, poduri, porturi, facilităţi de comunicaţii, conducte de transport etc.).
În consecinţă, scopul transporturilor este acela de a acoperi un spaţiu, sau mai bine spus de a răspunde unor constrângeri umane materializate prin distanţă, timp, divizare administrativă şi topografică. Toate acestea conferă fiecărei mişcări un aşa-numit conflict de spaţiu.
Oricum, aceste constrângeri sunt doar parţial circumscrise. Extensia lor are un cost care variază în funcţie de anumiţi factori, cum ar fi, amplitudinea spaţială sau natura a ceea în ce se transportă. Specificul transportului îl reprezintă satisfacerea unei cerinţe de mobilitate, deci transportul poate exista doar dacă se mişcă populaţia, marfa sau informaţia, altfel pur şi simplu, acesta îşi pierde scopul.
Urbanizarea, corporaţiile multinaţionale, fenomenul globalizării sunt factori favorizanţi ai dezvoltării transporturilor.
Scopul fundamental al transportului îl reprezintă prin urmare, facilitarea mişcărilor între diverse locaţii. Dacă în secolul al XIX-lea obiectivul planificatorilor de transport era să acopere suprafeţe cât mai întinse cu căi de circulaţie, în secolul al XX-lea acest obiectiv s-a transformat în selectarea itinerariilor, alegându-se tipul de transport cel mai convenabil şi creşterea capacităţii reţelelor existente, răspunzându-se astfel unei nevoi de mobilitate a oamenilor, produselor, serviciilor şi informaţiilor, preocupare care este continuată şi la începutul noului mileniu.
Cu toate că mările şi oceanele lumii sunt cele mai eficiente punţi de legătură între marile întinderi de uscat, astăzi, navigaţia este la fel de dificilă ca şi pe vremea lui Columb, dacă ţinem cont de traficul maritim intens şi de caracteristicile navelor, mai ales că, din punct de vedere al aspectului geofizic al coastelor si al condiţiilor hidrometeorologice, lucrurile au rămas, în linii mari, neschimbate.
În ultimele decenii, în construcţiile de nave s-au manifestat diverse tendinţe, unele chiar contradictorii, din care rezultă preocuparea continuă a specialiştilor de a răspunde exigenţelor privind calităţile nautice ale navelor şi la probleme legate de fluxul mondial al mărfurilor. Astfel, de la navele convenţionale, s-a trecut la navele specializate, pentru ca apoi să se treacă la diversificare, ajungându-se la construcţia de nave multifuncţionale, după care să se revină la construcţia de nave specializate.
Se ştie că orice expediţie maritimă este expusă în mod natural riscurilor mării, servituţilor şi pericolelor pe care le comportă acţiunea forţelor dezlănţuite ale naturii. De aceea, pe măsura intensificării transportului pe mare, prin dezvoltarea social economică a popoarelor, a devenit necesară şi s-a impus treptat perfecţionarea organizării acestei activităţi, luarea unor măsuri cât mai eficiente de siguranţă şi asigurare a navelor, mărfurilor, echipajelor şi instituirea unui cadru juridic cât mai adecvat, echitabil, durabil şi operativ, care să permită desfăşurarea normală a comerțului maritim, atât pe timpul transportului în marea liberă, cât şi pe timpul navigaţiei în apele teritoriale şi al operaţiunilor în porturile diferitelor ţări.
Bibliografie
BALABAN, Ghe. „Tratat de navigaţie maritimã”, Ed. Leda, Constanţa, 1996.
BEZIRIS, A. şi BAMBOI, Ghe. „Transportul maritim”, (vol I, II), Ed.Tehnicã, Bucureşti 1998.
BĂRBUNEANU, P. „Mãrile şi oceanele Pãmântului”, Ed. Militarã, Bucureşti, 1967.
NEGUŢ, L. „Meteorologie maritimã”, Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1981.
Deboveanu, M: „Tratat de manevra navei”, vol.I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti1999,
Cãrţi pilot :
NP 8 Pacific Coast Of Central America And United States Of AmeriNP 38 – West Coast of India Pilot
NP 41Japan Pilot vol.1
Cãrţile farurilor:
NP 79 - Volume F: Bay of Bengal and Pacific Ocean, north of the Equator
NP80/G/Western side of South Atlantic Ocean and East Pacific Ocean
Catalogul hărţilor
Hărţile hidrometeorologice
Admiralty List of Lights and Fog Signals, Ed. Weekly nr 34/87, 1987
Ships’ Routeing, ed. 6, 1991.
Bridge Procedures Guide-4th Edition2007, International Chamber of Shipping;
Bridge Team Management-2nd Edition-A PRACTICAL GUIDE by Captain AJ SWIFT FNI.
Tsunamis ’99, 2000
Ocean Passages for the World
Preview document
Conținut arhivă zip
- Voiaj Executat de o Nava Cargou de 15000 TDW.docx