Locul și rolul publicității în afacerile internaționale

ARGUMENT -

Ego sum: Consum, deci exist. Cine aruncă o privire asupra mărfurilor vremurilor noastre, învaţă să se cunoască pe sine. Marfa este eul, eu sunt marfa ,consum, deci exist. Dar ce consum eu? Conţinutul, forma, o senzaţie de viaţa? O reprezentare despre lume, codul cultural? Dacă, pe lângă valoarea de întrebuinţare, mărcile oferă si un proiect de existentă, au câstigat. Ele creează o picătură de fericire şi de sens într-o viaţă lipsită de sens şi de fericire şi, poate, se asociază artiştilor Renaşterii, ale căror opere ofereau odinioară si o imagine a lumii. Mărcile sunt capitalul viitorului post-industrial.

Produsul nu mai este hotărâtor, ci imaginea sa, care devine o ego-proteză: Calvin Klein ne face erotici de durată, Nike hedonişti deştepţi, HypoVereinsbank ne permite să trăim liberi. Cine cumpără Coca-Cola, cumpără cea mai bună dintre lumi. Marca, eticheta, logoul, toate sunt operele unei scenografii calculate care dau individului, împins în nesiguranţă, permisiunea de a se autoînălţa. Să nu apari niciodata fară un Nokia! Şi, ai grijă telefonul mobil trebuie sa fie argintiu! Altminteri esti un nimic.

Imaturitatea în a alege

Ne aflăm in faţa raftului frigorific, pe care se inşiră cinsprezece palete de iaurturi ca o ispită dulce; cutii cu lapte si forme de pudding vrăjesc scoarţa cerebrală; puţin mai încolo găsim zece sortimente de pizza congelată, de-a valma – stăm aşa şi ne uităm şi nu ştim ce-ar trebui să alegem, cu toată binecuvantata noastră libertate democratică de a alege. Viaţa noastră a devenit un test al multiplelor alegeri, care ne educa in spiritual incapacităţii de a decide.Suntem influenţaţi de dimineaţă până seara, puşi sub tutela, asasinaţi, striviţi de cererea noastră aparentă. Suntem victime ale consumului. Ostatici ai mărcilor. Sclavi ai libertăţii. Ne decidem, oare, pentru ceea ce este corect? Sau facem cel mai rău şi mai fals pas social din câte se pot imagina: o investiţie falsă, achiziţia scumpă a unei marci “false”?

Cum ne hotărâm, totuşi, în cele din urmă, chinuiti de stresul mărfurilor, inundaţi de impulsuri? Din punct de vedere estetic, după ambalaj, după prezentare. După scenografia produsului, după amintirea unui logo, a unei imagini de reclamă, a unui spot publicitar. Un pur formalism, prin urmare, o stiinţă născocită cu ingeniozitate, mai mult chiar: o artă in sine.

Scenografia mărcilor este punctul culminant al unei estetici în pas cu timpul: conţinuturile sunt elaborate după forme, care la rândul lor, devin propriile lor conţinuturi. O grupare de artişti inteligenţi n-ar mai da publicităţii nici un manifest care să-şi propună să facă lumea mai bună. Ar elabora mai întâi un logo.

Nimic fără consum