Analiza Diagnostic la SC Cleanart SRL

CAPITOLUL I

CONŢINUTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI DIAGNOSTIC

Analiza diagnostic reprezintă o investigare largă a principalelor aspecte economice, tehnice, sociologice, juridice, şi manageriale.Ea se efectuează în vederea identificării punctelor forte şi a punctelor slabe ale activităţii interne a organizaţiei, precum şi a oportunităţilor mediului ambient extern care favorizează sau ameninţă dezvoltarea acesteia, precum şi a cauzelor care le-au generat.

Analiza diagnostic se concretizează în formularea recomandărilor pentru valorificarea punctelor forte şi a oportunităţilor, precum şi a celor de eliminare sau atenuare a punctelor slabe şi a pericolelor.

1.1 Analiza diagnostic: obiective şi perspective

Analiza diagnostic, în plan economic la nivelul unei întreprinderi, reprezintă un instrument destinat examinării acesteia, privită ca organism economic. Analiza diagnostic este a doua etapa a procesului de evaluare, pe baza căreia se stabilesc scenarii pertinente, care trebuie să stea la baza evaluării şi de asemenea, se realizează teste de coerenţă atât între diverse elemente de diagnostic, cât şi între evaluarea propriu-zisă a afacerii analizate şi diagnosticul acesteia.

Specialişti consideră că în activitatea de evaluare a firmei, diagnosticul reprezintă 80%, pregătirea informaţiilor reprezintă 15 %, şi doar 5% este muncă de evaluare.

Se recomandă ca analiza diagnostic să fie realizată de specialişti în organizare-management, care prin munca lor să-l facă pe conducătorul organizaţiei să vadă mai clar, să ştie, ce şi cum trebuie făcut pentru înlăturarea deficienţelor. Analizele diagnostic se pot clasifica după mai multe criterii, cele mai reprezentative fiind: obiectivele urmărite, sfera de cuprindere şi orizontul de timp.

În funcţie de sfera de cuprindere deosebim:

• Diagnosticarea generală, care se referă la organizaţie în ansamblul său, vizând structura şi funcţionarea acesteia ca sistem global şi se impune atunci când organizaţia se confruntă cu probleme dificile, când se preconizează modificări majore sau cu ocazia elaborării strategiei şi a planului firmei.

• Diagnosticare parţială, care se referă la unul din domeniile de bază: financiar, comercial, producţie, factor uman, cercetare-dezvoltare, managerial şi se impune când sunt evidente deficienţele într-un anumit domeniu.

• Diagnosticul de specialitate când este axat pe o problemă majoră: calitatea produselor, costurile de producţie, rentabilitatea firmei sau a unor grupe de produse.

După obiectivele urmărite în cadrul analizei-diagnostic, deosebim:

• Diagnosticul de sănătate sau de rezultate, care vizează analiza principalelor rezultate obţinute de întreprindere în trecut, arătând cum evoluează firma în timp.

• Diagnosticul de perspectivă sau de vitalitate evidenţiază potenţialul organizaţiei de a face fată unor cerinţe şi situaţii viitoare.

• Diagnosticul de ambianţă se impune în aprecierea funcţionării firmei ca parte din sistemul economiei naţionale.