Analiza-diagnostic social-economică a localității Domulgeni în vederea includerii acesteia în circuitul turistic rural al Republicii Moldova

Introducere

Fără pămînt, arborele își usucă rădăcina.

Fără cer, pasărea își ofilește rădăcina.

Fără apă, fîntîna își pierde numele.

Fără izvor, rîurile își seacă albiile.

Și fără rîuri mările scad.

Iar omul-arbore și pasăre, izvor și fîntînă,

Fără Patrie încetează să mai fie om.

De unde începe Patria? Ea începe de la leagănul și acoperișul casei părintești, de la graiul dulce al mamei, de la școala dragă, de la colinele din preajmă – de la satul natal. Iar dragostea de Patrie, nu care se limitează la o mîndrie deșartă de a fi născuți în atare locuri, ci care cuprinde și dragostea fără de bogăția și frumusețile ei, față de strămoșii și eroii ei, față de popor, îi îndeamnă pe oameni să se intereseze de trecutul țării noastre, prin studiul istoriei localității în care trăiește. Căci se știe: precum apa unui fluviu mare e împlinită de rîulețe mai mari sau mai mici, tot așa și bogăția și strălucirea țării noastre o crează mulțimea de sate, orașe și orășele, fiecare avînd istoria sa , istorie care e completată de-a lungul veacurilor prin activitatea de fiecare zi a oamenilor, care nu este decît un lung și anevoios drum spre lumină și adevăr.

Chiar dacă nu avem zgârie-nori, munţi, mări, temple sau castele vechi - care în alte ţări constituie puncte de atracţie pentru turişti - moldovenii au şi ei ce arăta lumii. Ineditul trebuie căutat în satele noastre, acolo unde natura a făcut ceea ce n-a putut să facă omul, nici chiar în cele mai dezvoltate ţări şi unde locuitorii mai păstrează vechile tradiţii, moştenite de la părinţi şi bunici.

Traversînd Republica Moldova, nu se poate să nu te impresioneze frumusețea incomparabilă a satelor sale. Unul din acestea este satul Domulgeni, sat mare cu oameni gospodari și ospitalieri. Clădit pe malul stîng, stîncos și abrupt al Răutului, la serpantina lui cea mai impresionantă. satul își deapănă traiul în tihnă și speranță. Locul e un veritabil muzeu natural sub cerul liber și te convingi de aceasta cînd străbați valea pe jos. Atunci poți vedea stîncile, pantele abrupte și bolovanii de piatră ce au chipuri de basm și care multe au văzut de-a lungul existenței lor. Multe din vederile stîncoase, pante și bolovani au dispărut, fiind necruțate de firea omului.

Cât de frumos este totuși stilul de viaţă tradiţional al moldoveanului… Mulţi dintre noi, nici nu ne putem imagina acest lucru. Asta pentru că suntem lipsiţi tot mai mult de a trăi aşa cum o făceau strămoşii noştri.

Veşnicia s-a născut la sat. Aerul e mai curat …Vara când totul este înverzit, când stai cu prietenii la iarba verde şi la doi paşi sfârâie grătarul, cât de frumos poate fi.

Noi, cei care trăim pe aceste meleaguri, ar trebui să fim mîndri de cadrul natural și tradițiile frumoase pe care le putem împărtăși și celor care vor să ne cunoască. Deaceea, această lucrare reliefează nu doar viața aparentă a țăranilor , dar abordează trecutul misterios depănat din vorbele bătrînilor,obiceiuri, tradiții, viața social- economică, experiența în turism și totdată veți găsi expus cele mai ascunse file din istoria vieții satului Domulgeni.

Capitolul I. Scurt istoric al localităţii rurale

Republica Moldova ne impresionează prin satele sale de o frumusețe incomparabilă și prin diversitatea lor. Unul din aceste sate este satul Domulgeni, raionul Florești, așezat în partea de nord a Republicii, pe malul stîng al rîului Răut. Are o suprafață de 24,6 kmp, un număr de 465 de gospodării, în care trăiesc 1507 locuitori, cu un fond locativ de 43,7 mp.

Ca vecini, satul Domulgeni îl are pe satul Roșieticii Vechi-la nord și satul Căprești în sud. În partea estică se află satul Pohoarna, la nord-est Rogojeni și în vest satul Cașunca. Menționăm că prin sat trece drumul național M-2 Chișinău-Soroca. Este situat la 101 km distanță de capitala țării, 18 km de centrul raional Florești și 3 km de calea ferată de la Rogojeni.

Vezi localizarea pe harta a satului Domulgeni Anexa 1.

Satul Domulgeni a luat ființă ca un rîușor de munte care, croindu-și calea și săpînd în stînci, a crescut tot mai mult și mai mult.

Mai bine de 400 de ani în urmă , pe malul stîng al rîului Răut a luat naștere satul Domulgeni. Chiar lîngă apă, pentru ca țăranii care se intorceau de la munca cîmpurilor să aibă unde să se spele, să se împrospăteze, să acumuleze noi forțe pentru o nouă zi de muncă.

Se știe că de la începuturi aici au stat gospodari vrednici cu iubire de neam și plai, ale căror cuvinte și fapte au fost chibzuite, iar la bine și la greu, la noroc și la cumpănă s-au ținut tari. Dreaptă le-a fost credința, dacă cele cîteva sate au devenit sat, dacă satul a știut să înfrunte veșnicia și a îndeplinit porunca strămoșilor, pentru ca astăzi să ajungă una din cele mai frumoase așezări rurale din nordul republicii.

Stațiunile de la Domulgeni se înscriu într-un lanț de localități paleolitice din valea rîului Răut: Stîrceni, Ciutulești, Ghindești, Cenușa, Țîra, Rogojeni, Roșietici, Căprești, Prodănești, Ștefănești, ceea ce demonstrează existența condițiilor favorabile, a apei, hranei (în special al vînatului), a lemnului pentru foc și a materialelor pentru confecționarea uneltelor, condiționînd conviețuirea îndelungată a omului.

Ca orice sat răzășesc, satul Domulgeni a fost întemeiat de unul dintre voievozii Moldovei pe timpurile cînd aceștia luptau împotriva turcilor, tătarilor și a polonilor, pentru a-și apăra independența. Prima atestare documentară a satului este menționată la 17 august 1611¹.

Deci, conform acestui izvor vedem că satul Domulgeni, împreună încă cu două sate, este dăruit la 1611 de însuși domnitorul Țării Moldovei- Constantin Movilă lui Petru Giurgeală și rudele sale.

La început satul avea mai multe denumiri – Zgarbura, Zgarbuvoi, Zmunjeni. Cu timpul acest teritorie trece prin mâinile a mai multor proprietari, printre care Constantin Grecu și Ștefan Ciogole.

În anii 1812- 1813 la Domulgeni se construiește o biserică din lemn, acoperită cu stuf și pereții muruiți cu lut. În 1817 aici au fost înregistrate 19 gospodării de răzeși, 4 văduve și 5 burlaci, cu un preot și un diacon.

O clădire nouă a bisericii s-a construit între anii 1862-1896. Primul preot în ea a fost Ion Negacevschi. Actualul preot Vasile Bulat a reușit să facă o reparație capitală a bisericii, înnoind iconostasul, ce prezintă o adevărată capodoperă de sculptură în lemn.

În 1903 preotul Ioan Nagacevschi adună de la consăteni 1 100 ruble pentru a repara biserica și șcpala parohială. La 11mai 1906 dvoreanca Ecaterina Demi,epitroapă a școlii parohiale din Domulgeni, e premiată de către Mitropolie cu o Biblie de lux. În 1910 școala parohială era frecventată de 45 de băieți și 15 fete.