Cele mai frumoase zone turistice din America de Sud

I. Consideraţii generale

America de Sud este un continent întretăiat de Ecuator şi Tropicul Capricornului, situat între 12° lat. nordică şi 56° lat. sudică. Legătura cu America de Nord se face prin intermediul Americii Centrale, fiind înconjurată de Oceanul Atlantic în est, Oceanul Pacific în vest şi Marea Caraibilor în nord.

Are forma unui triunghi cu vârful îndreptat spre sud şi cea mai mare lăţime între Tropicul de Sud (Capricornului) şi Ecuator. Suprafaţa de 17.800.000 km² îl încadrează pe locul IV, fiind depăşit de Asia, Africa, America de Nord.

Se pare că primii descoperitori ai Americii de Sud au fost vikingii între anii 967 – 1250 î.Hr. (membrii tribului guayoka din Paraguay au fizionomia europenilor nordici). În 1500 Columb pune piciorul pe ţărmul nordic al Americii de Sud, în Delta Fluviului Orinoco. În 1519 – 1522 Fernando Magellan descoperă Patagonia şi Ţara de Foc din Sud care este despărţită de continent de Strâmtoarea Magellan (după numele primului navigator în jurul lumii). Tot el a intrat pentru prima dată în Oceanul Pacific (Marea Liniştită). În 1524 conchistadorul spaniol Francisco Pizarro cucereşte statele andine (Peru, unde se afla capitala Imperiului Incaş). În 1801 Alexander von Humboldt şi Bonplant pun bazele cunoaşterii ştiinţifice a Anzilor, stabilind zonalitatea verticală a climei şi vegetaţiei munţilor ecuadorieni.

Relieful este variat, cu munţi, podişuri, dealuri şi câmpii. Este dispus sub forma unor fâşii aproximativ paralele, cu munţi în Vest, podişuri în Est şi câmpii în Centru:

Principala ramură muntoasă a Americii de Sud o constituie Munţii Anzi care se găsesc în vestul continentului, cu o lungime de 7600 km şi cu altitudinea maximă în vârful Aconcagua (6960m). În est se desfăşoară câmpii formate de marile fluvii: C. Orinoco, C. Amazonului şi C. Parana – Paraguay (C. Argentinei). În partea de est şi central-estică se găsesc podişuri ce urcă până la 3000 m: P. Guyanelor, P. Braziliei, P. Patagoniei.

În Nordul continentului se găseşte un climat intertropical cu căldură vara şi ploi iarna, un climat montan, dar şi un climat ecuatorial. Pe măsură ce ne îndepărtăm de nordul continentului, întâlnim mai multe tipuri de clima. În centrul Americii de Sud se găseşte un climat intertropical, ecuatorial, montan dar şi un climat al deşerturilor tropicale.

În sudul continentului se găsesc climaturi subtropicale, temperat-oceanice şi montane.

Populaţia, puţin numeroasă, aproximativ 300 mil. loc, este formată dintr-un amestec de rase şi popoare: băştinaşi, urmaşii vechilor colonizatori europeni, populaţia provenită din amestecul europenilor cu băştinaşii (metişii şi creolii – urmaşii lor), negrii aduşi din Africa şi imigranţii din toate continentele. Populaţia băştinaşă are o pondere însemnată în totalul populaţiei şi este cunoscută sub numele de amerindiană, fiind urmaşă a unor popoare care în trecutul îndepărtat au cunoscut un înalt grad de civilizaţie (incaşii). Populaţia este concentrată mai mult în regiunile de Coastă ale Oceanului Atlantic, băştinaşii în Munţii Anzi din Vest, iar părţile centrale au o populaţie extrem de rară.

Oraşele Americii de Sud: Buenos Aires – cel mai mare; Rio de Janeiro – cel mai frumos; Caracas – cel mai modern; Lima – cel mai spaniol; Montevideo – cel mai european; Brasil – un oraş ireal, unicat pe glob.

II. Zone turistice

După poziţia geografică, formele de relief şi obiectivele turistice, America de Sud se împarte în două zone turistice: Andină şi Atlantică.

A. America Latină Andină

Este o regiune feerică a planetei noastre, străbătută de marele zid vulcanic „Cordiliera de Los Andines” (cum i-au spus conchistadorii spanioli), acest măreţ lanţ de munţi ce ating în 57 de vârfuri peste 5300 m altitudine, culminând cu Vf. Aconcagua (7000 m) străbate 5 state: Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile şi, parţial, Argentina (SV) şi Venezuela (NV).

Munţii au creste zimţate pe mii de km, zăpezi eterne, abisuri profunde, stepe nesfârşite cu ierburi înalte, mlaştini înfricoşătoare, cer senin şi aer de o puritate uimitoare, lacuri cărora nu li se văd malurile şi impresionante ţărmuri cu fiorduri.

Lacul Titicaca (Titicica) „Lacul de plumb” din Peru şi Bolivia este cel mai înalt lac navigabil din lume, la 3820 m altitudine.

Clima cunoaşte o dublă zonare, pornind de la cea ecuatorială şi terminând cu cea rece în sud şi pe munţii înalţi.

Covorul vegetal este variat şi bogat, deseori luxuriant cu păduri cu lemn preţios şi o faună adecvată, ocrotite în rezervaţii. Munţii dispun de însemnate resurse neferoase: cupru (oronimul Anzi derivă de la cupru), salpetru, cărbuni, petrol etc. pe baza cărora s-a dezvoltat o industrie extractivă şi prelucrătoare, schimbând profilul diferitelor localităţi.

Zona andină are o populaţie cu o istorie veche, precolumbiană şi o istorie modernă glorioasă. Primii oameni în regiunile andine au venit, se pare, din Asia şi Australia acum 10.000 – 15.000 de ani, dar s-au găsit urme de peste 30.000 de ani (Peru, Venezuela). Ei moştenesc vechi tradiţii de libertate, de muncă şi artă, impresionează prin dragostea lor faţă de muzică, arte decorative, arhitectură, reflectată prin locuinţele, obiceiurile şi portul lor, care se păstrează, nealterate din cele mai vechi timpuri.

Totodată, se întâlnesc oraşe moderne, mari, cu străzi vechi de tip spaniol sau cu bulevarde largi, cu hoteluri şi plaje frumoase, clădiri arhitecturale şi muzee bogate: Lima, Santiago, Bogota, La Paz.

Pe întinsul Cordilierilor Andini se întâlnesc podişuri la altitudini de peste 2.200 – 4.300 m, situate între două lanţuri de munţi, cu lungimi de zeci – sute de km şi lăţimi de 10 – 40 km, numite pune, mesette, altiplanouri.

Pe aceste pune s-au dezvoltat civilizaţii înaintate şi au luat naştere oraşe celebre: Bogota, Quito, La Paz. Punele sunt adevărate „panorame” spre vârfurile înalte ale munţilor, unde aerul este într-o continuă mişcare şi au loc fenomene măreţe, adevărate spectacole ale naturii, datorită jocurilor de umbră şi lumină sau averselor generoase de ploaie sau ninsoare care uşor şi repede cedează locul soarelui strălucitor.