Conținutul și particularitățile pieței serviciilor

Turismul mondial a suferit un mare salt de dezvoltare in cea de a doua jumătate a secolului XX. Acesta se datorează preponderent evoluţiei modalităţilor de transport, dar si a creşterii nivelului de trai, precum si speranţei de viata a oamenilor.

In decembrie 1989, România a devenit din nou naţiune libera, astfel poate primi turişti din întreaga lume pentru a se bucura de bogăţiile ce le oferă. România are multe de oferit din punct de vedere turistic. Din punct de vedere cultural, tara este extrem de diversificata - se pot vizita fortăreţe medievale, manastiri bizantine, casteluri si case taranesti decorate după specificul regional. De asemeni, Bucurestiul interbelic era numit pe buna dreptate “Micul Paris”, cu arhitectura si viata culturala demne de capitala franceza. Mai mult decât atât, aceste obiective pot fi vizitate si cu beneficiul unor hoteluri si restaurante amenajate conform standardelor occidentale. Pentru cei ce vor sa evadeze in locuri ferite de mana omului, aceştia pot opta pentru drumeţii pe traseele turistice ce străbat Carpatii romanesti – un lanţ de munţi primitori in toate anotimpurile, atât pentru trasee montane vara, cat si pentru facilitatile oferite iubitorilor de sporturi de iarna.

Toate aceste trasaturi fac din România o tara cu obiective turistice specifice unei zone temperate cu expunere la o coasta litorala si la o creasta montana. Insa, România este cunoscuta mai ales pentru particularităţile geomorfologice unice in lume. Prin acest proiect, voi încerca sa le enumăr.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurata in alte sectoare-chei din economia mondiala. Turismul devine un complex fenomen de masa la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul înconjurător.

Activitatea turistica este bine susţinuta de un valoros potenţial turistic - natural antropic - diferenţiat de la tara la tara, in funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Capitolul l

PIATA SERVICIILOR

1.1. CONŢINUTUL ŞI PARTICULARITĂŢILE PIEŢEI SERVICIILOR

Prin piaţă se poate înţelege fie locul geografic în care are loc schimbul de mărfuri (produse şi servicii), fie complexul de circumstanţe care însoţesc acest proces şi care este direct legat de acesta. Consumatorii şi ofertanţii (producătorii) consideră condiţiile de pe piaţă ca reprezentând factori de influenţă exogeni (exteriori) care le afectează deciziile şi comportamentul. Dar, totodată, comportamentul agenţilor pieţei poate influenţa, la rândul său, condiţiile pieţei şi poate determina ceea ce reprezintă piaţa.

În prezent, piaţa reprezintă, în sens general abstract, o relaţie economică între producătorii-vânzători, purtători ai condiţiilor de producţie în contextul economiei de piaţă, şi cumpărătorii-consumatori, purtători ai trebuinţelor umane, însoţite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfuri oferite şi care se dovedesc a fi convenabile pentru ei.

În esenţă, piaţa este locul în care actorii economici – consumatorii, producătorii, firmele statul etc. – se întâlnesc şi iau decizii economice importante pentru societate.

În decursul evoluţiei şi maturizării sale, piaţa a dobândit o serie de funcţii specifice:

o Funcţia de determinare a preţului

o Funcţia de coordonare

o Funcţia de organizare socio-economică

o Funcţia de raţionalitate economică

Din punctul de vedere al naturii bunurilor care constituie obiectul tranzacţiilor comerciale, piaţa bunurilor sub formă de fluxuri are ca obiect atât produse fizice materiale tangibile (automobile, cereale, materiale de construcţii etc.), cât şi produse imateriale, nonsubstanţiale (servicii, informaţii etc.). Serviciile aparţin categoriei de produse „invizibile” care nu pot fi definite cantitativ şi calitativ decât parţial şi indirect.