Contractul de Vânzare a Cazării

1. Cadrul conceptual al turismului

Turismul este cea mai complexă industrie din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate. El reflectă starea societăţii, putând fi considerat un barometru al acesteia. În cadrul sectorului terţiar putem localiza turismul şi industria ospitalităţii prin conţinutul activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv prin complexul de prestaţii pe care le furnizează pe piaţă.

Turismul include un ansamblu de afaceri productive, guvernamentale sau private care servesc turiştii. Varietatea activităţilor din acest domeniu se desprinde şi din multitudinea de organizaţii care se încadrează în această ramură: restaurante, hoteluri, moteluri, toate tipurile de transport, agenţiile de turism, parcurile naţionale sau zonele de distracţie şi recreaţie.

Chiar dacă turismul se bazează, pe prestarea unor servicii de ospitalitate, totuşi, această industria nu se suprapune cu cea turistică. Termenul de industrie a ospitalităţii defineşte totalitatea organizaţiilor, firmelor şi instituţiilor care oferă ca prim serviciu cazare şi alimentaţie, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia din zona respectivă, locală.

În industria largă a ospitalităţii, un loc aparte îl ocupă activitatea hotelieră, fiind şi cea care asigură şi condiţionează în cel mai înalt grad volumul activităţilor turistice. Un prim punct de plecare în procesul de definire a conceptului de hotel este oferit de definiţia dată de Organizaţia Mondială a Turismului (WTO) şi anume: „Hotelurile sau unităţile asemănătoare se caracterizează prin amenajarea lor pe camere, respectând o limită minimă de camere, având o echipă managerială unică şi furnizând servicii bine definite care includ serviciul de cameră, menţinerea curăţeniei, facilităţile sanitare etc.” În al doilea rând, hotelul mai este definit ca o organizaţie a cărei principală afacere este de a furniza facilităţi de cazare pentru publicul larg şi care poate de asemenea să pună la dispoziţia clienţilor unul sau mai multe din următoarele servicii: alimentaţie, curăţenia camerei, servicii de primire, spălătorie sau utilizarea unor dotări specifice. Un alt punct de vedere prezintă hotelul ca un stabiliment în care, cu condiţia plăţii, voiajorii pot să se cazeze, precum şi să se hrănească şi să se distreze.

În concluzie, organizaţia hotelieră va asigura, o serie de servicii de bază, care definesc activitatea hotelieră: primirea clienţilor, cazare, divertisment, alimentaţie, informare, la care se adaugă o diversitate de servicii care formează activităţile hoteliere complementare, cu rol de a îmbunătăţi gradul de confort în unitatea de cazare.

2. Funcţia rezervare

Atunci când o societate începe să crească ca şi mărime, număr de angajaţi şi activităţi, managerul general se confruntă cu nevoia de a grupa locurile de muncă pentru a asigura o coordonare mai eficientă şi un control mai bun al activităţilor. Cele mai multe restaurante au ales, de exemplu, o compartimentare pe două componente: pregătirea preparatelor şi servirea acestora. Este cea mai practică soluţie, creând în acest sens două compartimente funcţionale. De cele mai multe ori se optează pentru departamente funcţionale, respectiv gruparea unor locuri de muncă care îndeplinesc aceeaşi funcţiune, activitate sau sarcină în cadrul unităţii.

Există în general 5 principii, care conduc la formarea unor compartimente, departamente de muncă. Şi în industria hotelieră se regăsesc utilizate unele dintre aceste elemente, în funcţie de mărimea organizaţiei, gradul de dezvoltare a unui serviciu sau obiectivele pe care le urmăreşte în dezvoltarea sa. Aceste principii ne conduc la formarea unor structuri diferite, şi anume:

Funcţia – reprezintă un element des întâlnit în compartimentarea unităţilor din industria ospitalităţii, care presupune ca în cadrul fiecărei unităţi de muncă, compartiment să se desfăşoare acelaşi tip de activităţi. Din cauză că organizaţia este împărţită în unităţi ce au sarcini distincte, compartimentarea funcţională uşurează folosirea tehnologiei producţiei de masă în organizaţiile producătoare.