Dezvoltarea și Specializarea Serviciilor de Turism în România

Introducere – Locul serviciilor de turism în economie

Serviciile reprezintă activităţi economice ce au ca rezultat un ansamblu de avantaje explicite şi implicite ce sunt obţinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte comerciale de natură intangibilă. Amplificarea şi diversificarea serviciilor reprezintă o cerinţă de prim ordin a modernizării structurii economice naţionale, serviciile reprezentând în acelaşi timp şi un important factor de creştere a eficienţei în toate domeniile de activitate.

O perioadă mare timp, importanţa serviciilor nu a fost recunoscută, acestea fiind considerate de către economişti ca fiind neproductive. Acest lucru s-a schimbat cu trecerea anilor, de câteva decenii încoace, sectorul serviciilor fiind considerat un important furnizor de locuri de muncă (un număr suficient pentru a se limita problema şomajului). De asemenea, este demonstrat că oferta de servicii diferenţiate şi adaptate la cerere este un element esenţial al competitivităţii întreprinderilor, oricare ar fi domeniul lor de activitate. Ţările dezvoltate reprezintă cel mai bun exemplu pentru a demonstra faptul că sectorul serviciilor este uzual.

Serviciile constituie un important generator de valoare adăugată brută la nivelul economiei naţionale. Sectorul terţiar este cel mai dinamic sector de activitate contribuint cu un procent semnificativ la produsul intern brut al unei ţări.

Turismul reprezintă un fenomen social-economic al secolului, datorită dezvoltării sale cu rapiditate la nivel intern şi internaţional, atât la nivelul fiecărei ţări a lumii, cât şi la nivelul Terrei. Turismul are în centrul preocupărilor punerea în valoare a potenţialului natural, a unor resurse naturale nevalorificabile altfel (ape termale, ape minerale, peşteri, chei, versanţi muntoşi, etc.), exploatarea suplimentară a unora dintre ele, care intră în câmpul de acţiune şi al altor domenii (pădurile, plajele, mările, oceanele, zonele muntoase, etc.), precum şi valorificarea potenţialului antropic (monumente istorice, de artă, de cultură, arhitectură, castele, festivaluri, serbări şi târguri, manifestări sportive, centre urbane, etc.). Turismul internaţional este parte integrantă a comerţului mondial şi reprezintă aproximativ 10% din acesta. Numărul turiştilor la scară planetară depăşeşte 700 milioane, iar încasările din turism depăşesc 500 mld. USD. Turismul îşi pune amprenta asupra economiei naţionale prin încasările considerabile pe care le aduce, participând cu 11% la crearea PIB- ului la nivel mondial şi concentrând circa 9% din populaţia ocupată a lumii.

Pentru România, turismul reprezintă sectorul care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor, cât şi a turiştilor străini. În 2011, contribuţia turismului la PIB-ul României a fost de 1.4%, un procent foarte mic comparativ cu media la nivel mondial.

Turismul este la nivel mondial o branşă în creştere şi generează creştere economică în ţările în care este dezvoltat.Aceste date statistice demonstrează amploarea fenomenului turistic, dar şi importanţa lui în dezvoltarea economiei mondiale şi în revitalizarea economiei unei ţări.

CAPITOLUL 1

Analiza criteriilor de dezvoltare şi specializare a serviciilor de turism din România. Indicele specializării absolute.

„Turismul este o industrie monoprodus. Sunt momente cu vârfuri ridicate, iar apoi nu se mai produce nimic” (Jean Claude Baumgarten – preşedinte WTTC).

Această industrie a ospitalităţii este, deci, puternic afectată de sezonalitate. În România, forma principală de turism practicată este turismul de litoral la Marea Neagră. Turismul de afaceri este şi el important, evidenţiindu-se obiectiv prin eficienţă şi ascensiune. Ponderea turismului de afaceri în totalul încasărilor marilor hoteluri din mediul urban este de 65% - 85%. Ceea ce este foarte benefic la turismul de afaceri, este faptul că acesta nu are un caracter sezonier, majoritatea manifestărilor fiind plasate în perioadele sezoniere nespecifice turismului de masă, contribuind astfel la creşterea gradului de utilizare a bazei materiale.

În România, spre deosebire de alte ţări europene dezvoltate, satul şi-a păstrat mult din autenticitate, rămânând o entitate bine integrată, întemeiată pe datini şi experienţe inedite, prin care fiecare individ se simte legat de comunitate.Zonele în care se poate practica turismul rural în ţara noastră sunt: Maramureş, Bran – Moeciu, Suceava, Banat, Valea Doftanei, Valea Bâscăi, Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Vatra Dornei, Stâna de Vale, Valea Arieşului etc.

Turismul balnear înregistrează o tendinţă de adaptare la modelul staţiunilor balneare moderne din Europa, în cadrul cărora se îmbină serviciile turistice destinate turistului sănătos care solicită astfel de staţiuni pentru depăşirea stării de oboseală şi stres, pentru refacere fizică şi psihică, deconectare, distracţie şi recreere într-un mediu natural, nepoluat, cu asigurarea dotărilor specifice şi acordarea asistenţei medicale pentru sejururile de tratament, recuperare medicală şi profilaxia diferitelor afecţiuni. Centrele de relaxare şi înfrumuseţare reprezintă un sector nişă în turismul balnear deoarece preocupările omului modern au în vedere tot mai mult aceste aspecte.

Potenţialul antropic al ţării noastre este foarte bine dezvoltatastfel, în anul 2011, România dispunea de o capacitate de 705 muzee, 80 dintre ele fiind private, prezente în apoximativ toate judeţele ţării. Cele mai vizitate muzee din ţara noastră sunt: Muzeul Satului (Bucureşti). Brukenthal (Sibiu), Peleş (Sinaia), Muzeul Ţăranului Român (Bucureşti), Bran (Pasul Rucăr-Bran). Cetăţile din România ocupă un loc special în cadrul turismului, care fascinează prin poziţia impozantă şi zidurile solide şi încă rezistente. Cele mai apreciate cetăţi sunt: Poenari, Râşnov, Sighişoara, Deva, Mediaş, Neamţ, Alba Iulia şi Aiud. România dispune şi de numeroase case memoriale ce aparţineau marilor personalităţi româneşti şi care, de asemenea, reprezintă un important obiectiv turistic: Liviu Rebreanu, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu, Marin Preda, Mihail Sadoveanu, George Enescu şi mulţi alţii. În România există un număr foarte mare de biserici cu o arhitectură spectaculoasă, care atrag foarte mulţi turişti: 8 biserci pictate din judeţul Suceava au intrat în patrimoniul UNESCO- Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Suceava, Voroneţ, de asemenea biserici din lemn din Maramureş, bisericile fortificate din Transilvania, numeroasele mânăstiri cu legende în spate îmbogăţesc potenţialul turistic al României.

Anii Total populaţia ocupată (mii pers) Populaţia ocupată în turism (mii pers) ISA %

2000 8857 93 1,05

2001 8049 99 1,22

2002 9339 113 1,21

2003 9225 119 1,29

2004 8238 133 1,61

2005 9147 151 1,65

2006 9313 143 1,54

2007 9353 137 1,46

2008 9369 154 1,64

2009 9243 165 1,78

2010 9240 180 1,94

2011 9138 185 2,02

Sursa: Eurostat

ISA2000= PoTurism2000 / Po2000 *100 = 93 / 8857 * 100=1,05%

ISA2001= PoTurism2001 / Po2001* 100 = 99 / 8049* 100=1,22%

ISA2002= PoTurism2002 / Po2002* 100 =113/ 9339 * 100=1,21%

ISA2003= PoTurism2003 / Po2003 *100 = 119 / 9225* 100=1,29%

ISA2004= PoTurism2004 / Po2004 *100 = 133 / 8238 * 100=1,61%

ISA2005= PoTurism2005 / Po2005 *100 = 151 / 9147 * 100=1,65%

ISA2006= PoTurism2006 / Po2006* 100 = 143 / 9313* 100=1,54%

ISA2007= PoTurism2007 / Po2007* 100 = 137/ 9353 * 100=1,46%

ISA2008= PoTurism2008 / Po2008 *100 = 154 / 9369 * 100=1,64%

ISA2009= PoTurism2009 / Po2009 *100 = 165 / 9243 * 100=1,78%

ISA2010= PoTurism2010 / Po2010* 100 = 180 / 9240 * 100=1,94%

ISA2011= PoTurism2011 / Po2011* 100 = 185 / 9138* 100=2,02%