Modalități de plată în turism

INTRODUCERE

Omenirii îi este caracteristică dezvoltarea permanentă, căutarea perfecţiunii, a idealului în orice domeniu, inclusiv relaţiile comerciale. E ştiut faptul că, în vremurile străvechi, comerţul se baza pe schimbul natural. Banii au apărut mult mai târziu. Mai întâi, erau confecţionaţi din metale preţioase – aur, argint, bronz, apoi din aramă şi, în sfârşit, din hârtie. Odată cu aceasta, îşi schimbă forma şi comerţul.

În ultimii zece – cincisprezece ani barierele comerciale au căzut, piaţa s-a globalizat, iar comerţul internaţional a cunoscut o dezvoltare uriaşă. Companii de toate mărimile caută să profite de ocaziile pe care le oferă noua economie mondială. Tranzacţiile comerciale internaţionale prezintă însă un risc în plus pentru cumpărătorii şi vânzătorii obişnuiţi să facă afaceri doar pe pieţele interne. Reglementările valutare, riscurile pe care le implică utilizarea valutei, transformările politice, economice şi sociale din ţările cumpărătorilor şi vânzătorilor, problemele referitoare la modalităţile de plată şi diversele obiceiuri de afaceri pot contribui la crearea unei stări de incertitudine. În definitiv vânzătorii vor să fie plătiţi, iar cumpărătorii vor să primească marfa pe care o plătesc. Alegerea modalităţii de plată potrivite poate fi cheia posibilităţii de realizare şi a profitabilităţii unei tranzacţii.

Contractele de vânzare - cumpărare datoritã ariei largi de probleme pe care le implicã derularea unor astfel de tranzacţii, cuprind o serie de clauze cu caracter mai special 1

Pentru argumentarea celor de mai sus se poate afirma cã , întrucât scopul oricărei tranzacţii, în general, cu atât mai mult a celor internaţionale, este obţinerea profitului, şi deci clauzele legate de preţ, de condiţiile de plată şi de modalitatea de plată solicitã din partea exportatorului şi a importatorului un interes mai mare atât în timpul negocierilor cât şi pe parcursul derulării contractelor

Un alt argument este rolul pe care îl au aceste clauze în contractele internaţionale şi anume acela de a stabili cât, cum şi unde se vor plăti mărfurile expediate de exportator. Datorită faptului că, între momentul expedierii mărfurilor şi cel al încasării valorii acestora există o diferenţă de timp şi spaţiu considerabilă, fiecare parte contractantă urmăreşte, în timpul negocierilor sã câştige garanţii cât mai multe, exportatorul că va încasa la timp contravaloarea mărfurilor iar importatorul cã va primi la timp cantitatea de mărfuri solicitată la preţul şi parametrii calitativi stabilite în contract.

În practica economică actuală, în afacerile economice internaţionale sunt utilizate o serie de mijloace, instrumente şi tehnici de plată menite sã acorde partenerilor de afaceri garanţiile mai sus-menţionate, în funcţie de gradul de cunoaştere şi încredere existent între aceştia. În principiu se poate spune cã: "în condiţiile în care renumele importatorului este mai solid cu atât exportatorul va avea nevoie de mai puţine garanţii înainte de a livra mãrfurile".1 Acest renume se câştigă după eforturi susţinute ale tuturor factorilor implicaţi( de decizie şi execuţie )pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii.

Adoptând o uniformizare, pe plan mondial, în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor, instrumentelor sau tehnicilor de plată, forurile internaţionale ce activează în domeniu au vizat şi vizează în continuare reducerea riscurilor majore ţinând cont de faptul că o eliminare totală a acestora nu este posibilă din punct de vedere practic. Cele mai utilizate mijloace, instrumente şi tehnici de plată, în tranzacţiile economice sunt : valutele, monedele internaţionale, cambia( trata ), biletul la ordin, cecul, în ultima perioadă de timp a luat amploare şi cardul

Deci ca rezultat al intensificării perpetue a relaţiilor economice internaţionale şi a globalizării, studierea, dezvoltarea şi aplicarea unor metode de plată cât mai eficiente atât cât şi utilizarea cât mai raţională a acestora a devenit o necesitate vitală a vieţii economice.

I. Instrumente şi modalităţi de plată

Există mai multe căi de a ne achita diversele obligaţii băneşti pe care le avem unii faţă de ceilalţi.

Numerarul este modul tradiţional şi, încă, cel mai utilizat în ţara noastră. Atunci când folosim numerarul, plata se face individual, imediat şi fără intermediar. Dar sume mari în numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri de manevrare (distrugere accidentală, furt, etc). De aceea, ar fi normal ca şi în Republica Moldova, numerarul să-şi piardă treptat din popularitate şi să fie înlocuit cu alte mijloace de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar.