Pensiunea Pomul Vieții. Maramureș - Comuna Borșa

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALA A ZONEI MARAMURES

1.1 PRESENTAREA ZONEI MARAMURES

Aşezat la hotarul de nord al României, în apropierea paralelei 47°55' latitudine nordică şi a meridianului 23°55' longitudine estică, deci foarte aproape de centrul geometric al Europei, Maramureşul este închis de lantul munţilor vulcanici Oaş - Gutâi - Ţibleş la sud, de lanţul munţilor cristalini ai Rodnei la est, de munţii Maramureşului la nord-est, iar la nord pe o suprafaţă întinsă, de râul Tisa care mărgineşte atât judeţul, cât şi ţara.

Maramureşul este împrejmuit de dealuri, terase şi lunci, văi înguste de-a lungul râurilor Iza, Mara, Coşău şi Vişeu, afluenţi ai Tisei. Râul Tisa a constituit secole de-a rândul axa vertebrală a Maramureşului.

Munţii care ne înconjoară ating altitudinea de 1000m până la max. 2305 m în Vf. Pietrosul din munţii Rodnei. Tot aici se află rezervaţia naturală "Pietrosul Rodnei" înfiinţată în anul 1935.

Multitudinea izvoarelor de ape minerale, utilizate atât ca surse de apă potabilă, cât şi pentru tratamente balneare, constituie un argument în plus privind bogăţia resurselor naturale din aceasta zonă. În acest cadru natural se înşiră precum mărgelele, salba de localităţi situate în Maramureşul istoric.

Maramuresul este delimitat de judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafaţa ţării) şi un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.

Zona montană aparţinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Oas-Gutâi-Ţibleş.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.

Maramureş - Scurt istoric:

Maramureşul are o istorie ale cărei rădăcini se pierd în negurile vremii. Mărturisesc despre acest lucru, seria de descoperiri arheologice din paleolitic şi neolitic, dar şi urmele permanentului descălecat al lui Dragoş şi a lui Bogdan, precum şi încăpăţânarea şi tenacitatea maramureşenilor în a-şi duce după ei biserica, acest nucleu al credinţei care i-a ţinut permanent uniţi, oriunde s-ar fi refugiat din faţa urgiei războiului.

Populatie

Populaţia judeţului Maramureş: 510.110 (în 2002)

Structura etnică: [1]

• Români - 418405 ( 82% )

• Maghiari - 46300 ( 9% )

• Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )

• Rromi - 8913 ( 1,7% )

• Germani - 2012 ( 0,4% )

Maramureş - Folclor, cultură, arhitectură:

CASA: Materialul de construcţie este în exclusivitate lemnul, folosit sub forma bârnelor lungi aşezate în cununi orizontale. În decursul timpului au intervenit diferenţieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile construcţii erau făcute din bârne rotunde, cele noi sunt construite din bârne cioplite în patru muchii.

Din punct de vedere al esenţei lemnoase, există două subzone de arhitectură populară - subzona Mara, Coşău şi Iza până la Bârsana, unde materialul lemnos pentru construcţie este stejarul, şi subzona de la Strâmtura pe Iza în sus până la Borşa, unde predominant folosit este lemnul de brad.

Decorul, de un mare interes artistic, al construcţiilor ţărăneşti din Maramureş se caracterizează prin factura sa stilizată şi viguros reliefată datorită tehnicii folosite: cioplirea şi dăltuirea în lemn a unor obiecte cum ar fi: consolele ferestrelor, ramele uşilor şi ferestrelor, porţile mari, intrările în grajduri, toate ornamentate cu motive scoase puternic în relief.

ACARETURILE: Casa nu poate fi înţeleasă din punct de vedere al plasticii arhitecturale, fără existenţa construcţiilor cu caracter economic, ce o înconjoară. Acestea, împreună cu casa, formează unitatea de bază a economiei ţărăneşti.

Gospodăria trebuie înţeleasă în sensul unui complex arhitectonic, al cărui specific este determinat de natura mediului geografic şi cu deosebire de condiţiile de producţie. Acestea din urmă, înseamnă legarea arhitecturii de ocupaţiile oamenilor, de construcţiile cu caracter economic sau, într-un cuvânt, de acareturi (grajdul, oborocul de fân şi colejna pentru depozitat lemne), care reprezintă un indiciu sigur al surselor principale de venituri ale populaţiei rurale, precum şi a nivelului de trai al acesteia.